Remus Stănescu: “Și timpul le-a uitat, d-apoi noi…”

04 Feb, 2012 |

Am început să pescuiesc prin ani ’47 – ’48, după ce am venit din refugiu și ne-am mutat la Ileanda (n.r – localitate în județul Sălaj). Acolo curgea o vale și era plină de clean. Mult clean avea valea, oamenii mergeau cu coșul să prindă pește. Noi frații mergeam cu mama la pescuit – îi placea și ei să pescuiască, cu bota de alun și râmă, trebuia să-i punem noi râma în cârlig ca îi era greață de ele dar avea plăcerea pescuitului.

Când ne-am mutat în Dej am continuat să pescuim, dar trebuia să mergem dimineața devreme și să venim seara târziu să nu ne vadă oameni ca îi spuneau la tata că nu avem ce mânca de mergem să pescuim. Așa erau priviți pe atunci pescarii.
Primul băț care l-am avut mai serios, în acele vremuri, a fost un băț din bambus Tonkin. Cred că era chinezesc. Nu prea a rezistat la lingură. Apoi prin ’63, atunci am venit din armată și mi-am cumpărat primul băț Pezon Michel, franțuzesc, din fibră de sticla, plin, un băț puternic și greu dar bun de pescuit la răpitor la lingură. Bățul avea pe cotorul de plută doar două inele culisante din bronz și când aruncam la avat cu lingura din cauză că trebuia să dai cu forța se tot răsucea mulineta. Așa că i-am pus mandrină pentru mulinetă. Diferă de cele de astăzi prin faptul că inelul fix în care bagi mulineta este jos iar cel cu care strângi este sus.


Mulineta tot atunci am cumparat-o. Un Rileh-rex 57, din Germania Democrată, o mulinetă foarte bună cu viteză de recuperare mare, așa cum trebuia la avat. Atât mulineta cât și bățul sunt grele dar sunt foarte bine echilibrate împreună. Pe vremea aceea aveam putere în brațe, ne antrenam la pescuit, ca să zic așa. Cu ele am reușit să prind pești mari și nu m-au făcut de rușine. Am avut și un Rileh-Rex 64 dar a venit modificat. Adică modelul era mai mic ca 57, mai ușor, tambur mai mic și rata de recuperare a lingurii era mai mică. Mie nu mi-a plăcut deloc. L-am dat la cei care pescuiau la plumb. Firele care le foloseam erau românești, doar mai târziu au apărut cele din străinatate, mai rezistente.

Tot în acea perioadă ne-am apucat să ne facem noi linguri, pentru că nu găseai sau erau puține. Unii dintre inițiatori în producerea lingurilor a fost Căileanu. El a fost motorul. A făcut ștanțe pe îndoire și tăiere a paletelor, forme de turnat, plumbi de diferite mărimi. Tot ce era nevoie pentru asamblarea lingurilor făceam manual, vârteje, anti-răsucitoare, inele pentru prins cârlig de lingurile oscilante, chiar și ancore. Bineînțeles fără barbeta, scăpau mulți pești din linguri.Toți veneau la noi să le dam linguri. Dacă prindeai un pește cu o lingură nu mai dădeai cu ea. Să nu o pierzi, ca să avem model, – paletă, greutate, lungime.

A fost greu, dar eram foarte bucuroși când prindeam cu linguri făcute de noi. Despre partide de pescuit ce să zic? Și timpul le uita d-apoi noi. Am pescuit mult.
Am mers odată la pescuit pe Someș spre Viile Dejului (localitate la 1km de Dej) unde a fost o moară veche. Era un loc de câțiva metri unde intrai la apă. Era și o cioată mare acolo. Eram cu Tibi și cu Căileanu.Tibi s-a pregătit primul și a început să dea în josul apei. Căileanu se pune în față și aruncă cu lingura drept înainte. Eu m-am pregătit ultimul și nu am avut loc decat să arunc în susul apei. Dau în sus și după câteva aruncări prind un somn mare. Îl aduc de câteva ori la mal și scapă. Dus a fost. Pescuiesc în continuare în sus.

Nu aveam încotro și după câteva aruncări agăț alt somn mare. Mă lupt cu el și încerc să-l aduc spre mal, când ajunge lângă mal în apa de 60 de cm. Văd cât de mare este și îl las să ia fir. Tibi se bagă în apă până în brâu, se urcă pe cioată și așteaptă să-l aduc iarăși spre mal. Reușesc să-l aduc și Tibi, de pe cioată, îl agață cu cârligul de o parte, și Căileanul de cealaltă –  și așa reușim să-l scoatem pe mal. A fost cel mai mare somn prins la lingură până atunci. Cântărea 25 de kg. Lupta a durat o oră și câteva minute. Cu fir de 0,30, fir românesc. După ce am reușit să scot somnul afară, firul cum a stat atât de mult tensionat se rupea ca ața. Am stat eu zece minute și am pescuit din nou în susul apei, așa cu firul ca ața, și tot îi întrebam pe ăștia dacă nu mergem acasă. Dau ce dau și mai agăț un somn de vreo 8 kg. Am reușit să-l scot cu firul acela. Atunci am avut noroc.


Mă întâlnesc odata cu Căileanu la baraj la Mica. El era de mai devreme acolo. Știa că mănâncă somnul și i-am zis că vin și eu mai tarziu. Ajung acolo… Căileanu nu mai pescuia. Se saturase, credeam eu, sau obosise că avea doi somni în jur de 10 – 11 kg. Încep să pescuiesc și într-o jumătate de oră prind și eu doi somni, cam tot așa. Căileanu când a văzut a început să dea și el și a reușit să mai păcăleasca unul de vreo 9 kilograme. Așa, într-o după-masă, am prins împreună, la lingura, 5 somni. Nu trebuia să stai o zi întreagă la pescuit.


Ma duc odată la “unire” vizavi de bolovani. Eram cu Căileanu, Romi și era și Ernö. Ne punem pe locuri și începem să pescuim. Dau de câteva ori și agăț un somn mare de vreo doi metri. Reușesc să-l aduc la mal, Căileanu îl aștepta în apă până la brâu cu cârligul să-l prindă. Vine somnul spre el, dă cu cârligul, se întoarce somnul și dă cu coada. Căileanu nu agață. Pleacă somnul trăgând fir, se repetă faza încă odată, iarăși pleacă, iar îl aduc, nu știu ce face Căileanu, somnul dă cu coada, el cu carligul, se dezgață somnul și pleacă spre malul de vizavi de unde a ieșit din apă adâncă. După ce a trecut faza vine Ernö, îmi întinde mâna și zice ,,Felicitări”. Eu nu zic nimic. Tac. A doua zi, când ajungem, Ernö era pe locul meu. Dă el ce dă și agață un somn mare. Eu cred că tot acela a fost. Îl aduce la mal de câteva ori. Căileanu, cu cârligul repetă figura. Dă ce dă cu cârligul dupa el, se zbate somnul, se răsucește și scapă. De ciuda, Ernö, era cam la vreo 15 metri distanță de mal, stătea în apă, ia bota de pescuit și o aruncă până pe mal tot înjurând. Eu, de sus de ei, stăteam și asistam. După ce a aruncat bățul l-am așteptat să iasă la mal, m-am dus, am întins mâna și am spus ,,Felicitari,,. A tăcut. Așa a vrut Dumnezeu, atunci.


Cu Căileanu, am fost odata la “unire”. Mânca avatul. Avatul mare. Din nouă pești prinși, trei erau peste 4 kilograme. A fost o partidă la avat de neuitat. Ne-am luat pești și am mers în gară să bem un coniac. Am pus peștii jos și bețele de pescuit. Nu-ți spun că se dădea lumea jos din tren să-i vadă. Ne tot întrebau dacă i-am prins la plasă. Noi râdeam și am spus că la lingură. Mulți sau uitat ciudat. Cred că nici nu știau ce este lingura.
O altă partidă frumoasă de clean am facut odată din luntre. Eram cu Căileanu. Am mers cu luntrea jos spre Viile Dejului, la moara veche. Ne-am pus cu luntrea într-un loc, unde apa se învârtea și cum ne învârtea apa, aruncam când eu, cand Caileanu. Aproape la fiecare aruncare prindeam clean. Așa loc bun de clean era acolo. Multi pești am eliberat. Atunci erau pești și tot făceam acest gest.


Mă duc acum vreo cinci ani la lingură după avat. Nu am prins decat unul de vreo 600 de grame. Sigur că i-am dat drumul. Să vezi ce față au facut pescarii, obișnuiți să rețină tot peștișorul. Au fost și partide când nu am prins nimic, cu toată abundența de pește. Am fost iarăși din jos la “unire”, într-o după-masă. Eram mai mulți. Și tatăl tău. Am pescuit de erau roșii mulinetele. Vine un pescar cu niște bețe de lemn. Alun. Se pune deasupra noastră și pune 2 coropișnițe. Le aruncă și în scurt timp prinde doi somni de vreo 8 – 9 kilograme. Își strânge sculele, ne salută și pleacă. Apoi am înțeles noi ce s-a întâmplat. Somnul a ieșit din locurile adânci și a urcat la apă mică să vâneze. Ei… au fost multe.


Un lucru frumos ce l-am făcut și de care sunt mândru, – a fost un concurs la lingură pe durata unui an. Am facut un catalog. Îmi pare rău că nu-l mai am. Cu numele pescarilor și echivalentul greutății speciilor de pești. Adică un somn de atâta… era echivalent cu un clean de atâta, avat, știucă.Tatăl tău a câștigat concursul. Și a primit cupă ce o ai acasă. A fost un clean de 2,6 kilograme. În punctaj a fost mai mare ca somnul meu de 25 de kilograme. A fost cel mai mare clean care s-a prins pe Someș. Nu am mai auzit nici acum să se prindă. Am prins avat de 6 kilograme, știucă de 6 kilograme clean de 1 sau 1,5 kilograme dar așa clean mare nu s-a prins pe Someș.
Timpul, din păcate, a afectat apele în sens rău. Știe toata lumea motivele. Acum ies puțin la pescuit. Aștept să pescuiesc și anul acesta. Atât cât voi putea.

 

Interviuri

About the author

M-am născut lângă un tată blinkerist, am crescut pe malul Someșului, și m-am maturizat cu pescuitul la muscă, activitate care mi-a adus o mulțime de prieteni de suflet .

20 Responses to “Remus Stănescu: “Și timpul le-a uitat, d-apoi noi…””

  1. vali stratonov says:

    Bravo nea Stanescule sa ne traiesti si sa ne mai povestesti din intimplarile petrecute pe malul Somesului Mare. Frumoasa poveste, nostalgica dar si trista din cauza ca nu mai avem apele si pestii de altadata.Pacat mare moncher.

  2. Utu Moldovan says:

    Numai de bine nea Stanescu, frumoase amintiri insa mai aveti si unele unde s-au prins pestii cu picioarele nu-i asa? Mai bine nu mai zicem ca nu ne crede nimeni …

  3. Remus says:

    La cei batrani, intotdeauna m-a incantat grija fata de scule. Cand il aud si pe unchiul Remus vorbind despre Pezon Michel, cumparat in ’63 si pe care nici acuma nu l-ar schimba cu nimic ( si doar a vazut la Marius bete de spinning ultima gaselnita) , si despre schimbatul inelelor la 10 ani imi dau seama ca ei sunt din alta epoca. Lucru de neconceput intr-o societatea de consum. Tata la fiecare sfarsit de sezon desfacea mulinetele piesa cu piesa, le spala in petrol de vaselina care putea contine nisip, le ungea si le monta la loc, numai bune de iernat. Ei provin dintr-o lume in care erau mai multi pesti in rauri decat corporatii ce vand echipament. Acuma e invers …

  4. gabie says:

    asta e , ne-a cam transformat in “angrosisti” societatea de consum.

  5. Codrut iFish says:

    Ar fi o treaba sa adunam ce mai este functional si sa facem o partida de pescuit old school. O putem numi “tabara de creatie” daca ne nimerim langa o horincie care sa scoata aburi… Si neaparat… DOSARUL. Fara Goretex-uri, Vibram-uri, Columbia, North Face si alte Patagonii. Izmene de bumbac, ciorapi de lana, pluoverul pe gat si in rest, slana, ceapa si cutitul. Daca am mai gasi unde sa developam 8mm, aduc si o camera de filmat.

  6. Ghenadie iFish says:

    he he he, tre sa ajung acasa sa-mi iau bota de bambus… sta si acum sub caprior in pod..daca nu o fi crapat de tot de la atata caldura. Da pot sa vin cu ceva lansete de la socra-miu.. a mai ramas dupa el o Germina si inca ceva neindentificabil cu inele cu pastila ceramica alba, precum si mulinetele de cand era tanar 🙂

  7. Ghenadie iFish says:

    foi de cort, de armata, cam tot de pe vremea aia, aduc sau ne descurcam fara?

  8. Remus says:

    eu stiu locatia cu horincie, unde pe vremuri prindeam clean pe jumate “obosit”. Mergem cu corturi dealea cu milioane de bete, care daca ai mai si baut ceva de pana la urma te invelesti cu ele.

  9. romulus says:

    Fratilor!!!! asta e ,,Calea spre nemurire”

  10. Marius says:

    Asa e Remus , frumoase amintiri de la horincie , poate daca eram si noi mai copti la ora aia eram si noi pe jumatate obositi , asa ca si la baraj…….

  11. Codrut iFish says:

    Horincia despre care am povestit cu Remus Jr. si ne-am facut multiple promisiuni si juraminte reciproce pt. un reportaj “afumat”. Vizual, olfactiv si, si etcetera.

  12. horatiu says:

    Sa nu uitam de maestrul blinkeritului , AMBROZIE…tatal meu…

  13. anem says:

    nota 10 … efectiv superb …

  14. romulus says:

    multumim din suflet pentru nota acordata

  15. pop daniel says:

    pesti din ziua de azi nu mai musca la linguri-rotative-oscilante,sunt prea amarate,prea mici-au masini in apa,sobe,roti cu cauciucuri in loc de tuistere asta am vazut acum 4-5 zile pe Cerna ,mai sus si mai jos catre Orsova nimic nu se mai prinde nici chiar pe Dunare,mai in sus de Orsova.va salut frati pescari de pe Somes-de aici de pe Bega

  16. romulus says:

    ai dreptate Daniel ,si multumim de salutari.
    te rog sa-mi scrii inca o data adresa sa-ti aduca ceva Mos Pescar

  17. romulus says:

    Muste pentru baietei cumintei

  18. Codrut Bendovski says:

    La Zetea. August 2015.
    Old school. DAM, Pezon Michel, Rilerex, Mitchell. Fibra si bambus.

Leave a Reply