Regina Nordului – fly fishing în Scandinavia – partea I-a

16 Jul, 2012 |

Raul din Valea sarii, are multe asemenea pooluri de vis pentru un
pescar la musca artificiala. Zonele mai umbroase din poza, sunt
aglomerari de bolovani, sau bolovani mari. Acestia creeaza locuri
ideale de stationare/odihna, atat pentru somonii, cat si pastravii de
mare ce reusesc sa strapunga pragul anterior. (pragul il vedeti in
aval de locul in care pescuiesc eu … remarcati dimensiunea stancii
din zona inferioara a acestuia … o insula de granit) Cu toate ca
vizibilitatea in apa este de buna, sa nu credeti ca ea se datoreaza
adancimii reduse. Undeva la doua treimi din distanta dintre mine si
malul opus, raul are cel putin 3 m adancime. 

Green Erling

Erling Olsen este norvegian. Prieten bun şi devotat de mulţi ani. Pescuieşte cu muscă artificială de 50 de ani şi trăieşte după cum propovaduieşte în carţile pe care le scrie. Un gentleman adevărat atât în relaţiile interumane dar şi în relaţia sa cu natura.
„Hej gamle vän”(salut batrâne prieten) rasună la câţiva metri în spatele meu. Erling! Ma întorc și-i văd faţa luminată de un zambet larg, ochii umezi și mâinile tremurânde. Ne îmbrăţişăm bărbăteşte și rămânem pentru o clipă încleştaţi, mai mult decât „normal”, doar aşa să ne convingem că într-adevăr totul este din nou adevărat. A devenit o tradiţie a noastră, ca făra sa ne mai vorbim în prealabil, totuşi sa ne vedem la o partidă de pescuit pe malurile Reginei Nordului.

„Ce facem azi?” zic şi-l privesc pe Erling în ochi. Întrebarea mi-a venit aşa direct, de parcă ar fi fost cea mai firească întrebare, un fel de a continua, de acolo de unde rămăsesem la vizita trecută, cu un înainte. Văd în ochii lui o licărire şi nu trebuie să ghicesc, îmi spune el singur: – „Am trecut pe lânga pool-ul unde am fost şi aseară, venind acum către tine. Am lansat exact de 5 ori cu un Muddler şi bang, m-a lovit un păstrav ce în mod sigur cântareşte câteva kile bune peste 5. A fost vizual,- atacul. A dat drumul la muscă în secunda următoare, aşa că înţepătura am dat-o în gol.”
Era clar, ştiam unde o să fim imediat după ora 24. Mă echipez şi eu, în timp ce Erling se uita la muștele legate de mine, ce erau  la uscat, înfipte în marginea mesei de lemn. „Petru… musca asta este extraodinar de frumoasă, ai legat-o acum?” „Da”, îi răspund … „Cum se numeşte?”, mă întreabă el … „Habarnam!” şi râd la gândul că şi „habarnam” este un nume.

Chegen – muntele ce domină Valea Sării.

După ce am pescuit pe mai multe locuri ştiute de noi şi am luat cand eu când Erling, pastravi de 1-2 kg, s-a făcut ora 23 şi am hotărât să mergem la locaţia cu muşcătura la Muddler din după-masa trecută. Trenul de noapte din Budø trecea prin tuneluri, pe linia ferată căţărată exact deasupra capetelor noastre. Auzim cum motoarele locomotivei, lucrează la maxim în efortul lor de a trage după ele garnitura trenului de călători. Geamurile vagoanelor cuşeta sunt înca luminate şi întrezărim capete de oameni la ele.

Este înnorat. Vârfurile munţilor ce încadrează valea, sunt pierdute în norii lăptoşi. Lumina farurilor de la traficul de noapte pe E6, se răsfrănge şi străpunge această masă lăptoasa, ca o orgă de lumini ce reacţionează la muzica râului. Plouă mărunt, făra zgomot. Doar picăturile ce cad de pe frunzele copacilor, pe suratele lor uscate, aşezate ca o saltea pe pamantul umed, ne semnalează prin răpăitul lor ca ploua. Merg în urma lui Erling pe cărarea şerpuitoare prin pădure. Mergem în bezna şi mai mult intuim decât vedem cu exactitate unde punem picioarele. Maşinile parcate la liziera pădurii apar dintr-o dată, ca nişte burţi uriaşe de balene eşuate.
Urmez Mercedesul, van-ul lui Erling şi mă bucur de faptul că prin diuzele sistemului de climatizare a maşini mele, acum suflă aer cald. Sângele circulă din nou prin pielea obrajilor şi mângâierea căldurii îmi cade extrem de bine. Motorul se ambaleaza uşor, semn ca drumul începe să urce.  Cu ochii minţii revăd câteva din momentele de „action” ale serii. Semnalizatorul din dreapta spate a maşinii lui Erling mă readuce la realitate, explodând într-un ton de galben pe tot parbrizul ud, indicând cu regularitate intermitentă, direcţia. Am ajuns unde am plănuit să ajungem. Trebuie să foloseşti maşina, cănd porţiunea de rău pe care pescuieşti este de 23 de km. În perioada de vară pe drumurile Norvegiei vei vedea multe maşini echipate cu suporţi speciali în care sunt prinse mii de beţe de pescuit, mai ales pentru pescuitul la muscă artificială.

Oringtail – o coadă tipica de păstrăv de mare.

„Erliiing?! Ce zici de o ciocolată caldă şi un sandwich?” întreb şi răspunsul vine imediat … „Mi-ai ghicit gândul. Mai ales o ciocolată fierbinte ar prinde bine stomacului şi madularelor, uşor înţepenite de umezeala şi frigul de afară.” Mă pun pe treabă. Scot din lada de plastic, spirtiera şi o instalez. Flacara albastruie joacă umbre violacee pe fetele noastre, transformându-ne în aratări ale poveştilor nordice cu troli. Sorbim cu grija din licoarea fierbinte de cacao şi apreciem în tăcere efectul benefic. Râul cade furtunos în curba ce o face la 30 de metri de noi. Ploaia, chiar aşa mocăneasca cum a fost de când a început să cadă, a ridicat nivelul apei cu vreo 30 cm. Duduiala baritonală a râului mă face să gândesc că ar fi bine să pun un vârf scufundător, altfel musca va dansa din val în val pe suprafaţa apei. „Trebuie să trecem la vârfuri scufundătoare” zice Erling, întrerupând tăcerea ce se cuibărise între noi, aşa doar, să se încălzească si ea puţin la flacăra spirtierei. „Da, este exact la ce mă gândeam şi eu şi încercam să-mi aduc aminte unde am vârful de clasa a II-a de scufundare.”

Este rândul meu să intru primul în pool. Lansez spre malul opus şi văd cum de fiecare dată, musca „habarnam” străpunge suprafaţa apei la un metru de pietrele ce ies din apă, chiar lângă mal. Sunt exact vizavi de o zonă ca un golf, scobită în peretele muntelui de vizavi. Marginea de apă mai liniştită a golfului, atinge curentul principal, undeva la jumătatea distanţei dintre mine şi malul opus. Continuă să plouă. Sunt băgat în apa pâna la brâu, doar la doi metri de malul meu, iar valurile provocate de şuvoiul principal, mă leagană în permanentă. Mai fac doi paşi, trecând dincolo de un bolovan ce iese la suprafaţă cu două ţuguie în forma de „V”. Mă reazăm cu spatele de ele şi lansez din nou. Simt cum firul este luat de şuvoiul din mijlocul râului. Firul ce se sprijină pe încheietura primei falange a degetului arătător, este zmucit brutal. Blochez trecerea firului pe mânerul de plută şi înţep cu fermitate. Baţul se curbează pe trei sferturi din lungime, iar firul alb plutitor dispare cu un şuierat, în masa de apă agitată din mijlocul şuvoiului. Mulineta se pune în mişcare, iar backing-ul scoate un sunet ascuţit la trecerea prin inelele băţului. „Fiiiisk, Erling” (peșteee…) zic şi aud ecoul vocii mele tunătoare ce încearcă să acopere duduitul căderii de apă din amonte. „Jag är här!” (sunt aici) aud vocea liniștită a lui Erling chiar în spatele meu. „Am văzut totul din prima fracţiune de secundă. Mi se pare că am văzut chiar și un val ce creştea rapid, în urma muştei tale” zice el. „Mi s-a părut şi mie că văd ceva acolo în urma muştei, dar am pus-o pe seama valurilor astea de sar în toate directiile aici în şuvoi” zic eu. „Cum îl simţi? Mie după cum văd băţul mi se pare considerabil.” „Da … şi eu cred că este unul mai mare. Dar ştii cum este în curentul asta aşa de puternic. Te poti înşela în apreciere, … poate fi doar de 3-4 kg şi efectul asupra sculelor să fie acelaşi”. „Da ai dreptate”… zice Elring. Nu ştiu cat a trecut de la înţepatura. 10 minute? Poate dublu, sau chiar triplu. Pentru mine timpul sa oprit.

Aici împreună cu Erling si primul păstrăv de mare care s-a lăsat păcălit de Green Erling. Remarcaţi atât apa agitată cât şi malul bolovănos.

Așa fără să mă avertizeze, peştele se lasă greu dintr-o dată şi este preluat imediat de şuvoiul ce ne desparte. Blochez mulineta cu mâna şi ţin baţul ridicat la 90 de grade în sus. Împins de curent peştele traversează spre malul meu, intrând cu capul între doi bolovani. Culc baţul spre malul meu încercând să-l menţin pe loc. Erling cu paşi mari şi masuraţi, calcă din bolovan în bolovan pe o traiectorie în zig-zag, se apleacă brusc şi ridică peştele de coadă. „Gratis Petru! Oj, oj, oj vilken fisk!!” (felicitări Petru, … ce peşte) Întrezăresc peştele, doar o secundă, în lumina slabă reflectată de norii albicioşi de deasupra noastră. Mulinez de zor firul ca el să-l urmărească pe Erling, ce vine spre mine. Încerc să ies şi eu din apa râului, ceea ce nu este chiar aşa de simplu. Nu disting nimic, dincolo de suprafaţa apei. Mă concentrez să simt cu picioarele bolovanii submerşi. Pun piciorul pe unul ce se continuă pe mal şi reuşesc să ies. Erling trece de mine şi se duce spre locul unde avem rucsacii. Îl ajung din urmă și de abia acum vad pe un bolovan de vreo 3-4 tone în faţa lui, un păstrăv considerabil şi foarte frumos colorat, aşezat de-a curmezişul. Este îmbrăcat în „hainele de nunta”, ceea ce indică că este în rău de vreo două, trei săptămâni. De abia mai dă din opercule.

În această poză, Green Erling este legată într-un stil inspirat de stilul muștelor clasice de somon. Cerclajul este supradimensionat intenţionat, tocmai pentru a da acest aspect oarecum compact. Carligul este un Mustad 2/0. Poza este executată de bunul prieten Erling Olsen.

Schimbaţi în haine civile, suntem în bucătăria comună a campingului. După o masă cu peşte, acum bem un Jameson. Erling si-a pus ochelarii şi priveşte la musca ce o ţine între degete. „Ai putea spune ca este Green Highlander, dar dacă o priveşti mai atent vezi că este cu totul altfel legată şi concepută.” … „Da, ai dreptate. Ştii că tocmai am legat câteva muşte pentru Gaula şi Namsen, baiatului ăla din Bodø, Andreas. Am încheiat seria cu Green Highlander şi inspirat de ea, am legat-o pe asta, dar în stilul meu şi cu matase împletită din 8 fire, verde, verde fluorescent şi galben citron.” Discutăm musca înca zece minute şi mă apuc să fac o cafea turcească, la ibric. Erling iese afară. Păzesc lânga plita electrică ibricul cu cafea, să nu dea în foc. Cad pe gânduri şi văd din nou păstravul prins, întins pe bolovan, în lumina difuza a nopții arctice. Ce încantare pentru ochi şi suflet. Usa se deschide brusc, întrerupandu-mi visarea şi de afara aud vocea lui Elring zicând „Petru, afară a ieşit soarele şi norii se retrag cu repeziciune, din vale către mare. Bate vântul dinspre Suedia şi aduce vreme frumoasă. Hai sa ieşim pe Masternes, că este lumina potrivită pentru pool-ul ăla.” Ies din bucătărie, având cănile de cafea în mâna şi mă uit la cer. Întradevăr, văd albastrul cerului, pe ici şi pe colo, printre resturi de nori ce se retrag cu repeziciune pe vale în jos, exact cum spunea Erling. „Mai luam unu si pe Masternes?” zic eu şi râd încercând să dau o notă de gluma spuselor mele, să nu fiu interpretat ca fiind arogant. „Jaaa, varför inte!” (de ce nu!), zice Erling. Mă duc şi aduc paharele de whisky. „Dragă prietene, în cinstea acestei nopţi petrecute cu tine pe râul nostru drag şi ca o apreciere a prieteniei ce ţi-o port, botez aceasta muscă cu numele de Green Erling!”  O scufund în paharul, o scutur bine şi adaug „Pe asta o iei tu!” şi o întind prietenului. „Mulţumesc şi mă simt onorat! Mă bucur că o muscă atat de frumoasă şi care are deja un pastrăv de mare de 8,3 kg pe constiinţa, doar la cateva ore de când a parasit menghina ta, poartă numele meu.” … „să fie atunci Green Erling!” zice şi închinăm ciocnind paharele.

(va urma)

Flyfishing, Locuri

About the author

Privesc obsesiv la tot ce misca in ecosistemul unui rau. Ochii mi se umplu de lacrimi, la fiecare reintalnire cu Regina Nordului. Toxicoman irecuperabil, ma droghez cu doze cosiderabile de fly fishing zilnic. Nu stiu tot si nici nu ma intereseaza sa stiu. Dar un lucru il stiu cu siguranta, ca nimic pe lume nu poate fi mai divin, decat o apa turcoaz, un bat de doua maini, un fir WF lansat transversal pe rau, un forfac Int., o musca conceputa si legata de mine la capatul forfacului si asteptarea/speranta/visul ce ma acapareaza, ca un pastrav de mare sa se lase ademenit. Iar daca mai am si un prieten de suflet cu mine in jurul focului de tabara, gandul mi se indreapta spre Dumnezeu si-i multumesc.

One Response to “Regina Nordului – fly fishing în Scandinavia – partea I-a”

  1. romulus says:

    Frumoasa poveste cu radacini adânci intr-o prietenie, se vede, la fel de frumoasa.

Leave a Reply