Povestea unui loc de-o vara- de Marius Stanescu

18 Apr, 2013 |

Avat mare

Eram la birou gandindu-ma la dupa amiaza calduroasa pe care o aveam de suportat cand suna telefonul. Era Andrei, care cu glasul tremurat imi zice “Am ratat un avat imens! A plecat cu tot cu lingura!” Il incurajez sa nu se lase ca mai intra sigur si altii. Primul meu gand? “O intamplare!”. Mai trec 15 min si suna din nou Andrei “Mi-a mai rupt firul unul …”

Ii spun, incercand sa-l linistesc: “Maine dupa amiaza suntem peste ei in balastiera”. In ultimi ani, partidele mele pe Somes au fost doar intamplatoare si fara rezultat. Gandul ca acum totul ar putea sa se schimbe, mau umplut de emotie si nerabdare.
A doua zi ajung acasa de la lucru pe la ora 19, ma schimb in graba si il anunt pe tatal meu ca dau o fuga la un avat pe Somes. Se uita el la mine lung si zice „Daca prinzi unul mai frumos sa il aduci ca am pofata sa mananc un peste.”
Pornesc in tromba, il iau pe Andrei de pe strada. Ne abatem din drumul cel mai scurt spre Somes si ne ducem dupa sculele lui de pescuit. Dupa cateva momente de asteptare, care mie mie mi s-au parut extrem de lungi, ne indreptam spre balastiera de langa Dej. Ajungem pe la 19 :40 si constat ca apa este un pic ”piscata” si nu sunt atacuri deloc. Agat de agrafa monturii o oscilanta mica de la Berti si incep lansarile in evantai intr-un anafor unde se intalneau 2 curenti, care se transformau untr-un repezis destul de vijelios, asta si din cauza ca apa era putin crescuta peste cota normala. Andrei pune si el un vobler Yo-zuri Crystal Vibe si sondeaza intre ape si substrat. Trece asa fara nici un rezultat vreo ora in care amandoi am tot schimbat naluci. Apar intre timp, Romi cu un amic de al nostru si se posteaza in spatele „specialistului” in scapat avati mari Andrei, cu gandul ca poate au parte de un drill in direct. Andrei pune un Dorado alb si incepe sa-l recupereze cu viteza mare si cu jocuri scurte din varful lansetei. Dupa nici 5 aruncari are un atac violent dar soldat cu o ratare. Ma surprind gandind: „Bine ca sunt aici poate reusim sa luam pana la urma cate unul sa ne salvam seara”. Mai trec 5 minute si Andrei mai rateaza unul. Ceva mi se pare ca nu este un regula si ma duc sa ma uit la voblerul lui. Constat ca are niste ancore groase si cu varfurile rotunjite, cu care nu am reusit nici eu sa ma intep.
Schimbam locurile intre noi. Iau voblerul de la Andrei, ii schimb ancora de pe coada si incep sa lansez cu sperante mari. Dupa 15 minute surprizantor si fara nici o avertizare vine si atacul. Avatul este mare si dupa atac se lasa in jos pe curent. Ia metri buni de fir si ma pune in situatia sa fug pe mal dupa el. Dupa cateva minute de drill intensiv il aduc la mal si constat ca am prins cel mai mare avat din cariera mea de pescar. Il aproximez la peste 80 cm si undeva intre 4 si 5 kg. Trecem la sedinta foto si dupa acea cu gandul la ce mi-a zis tata il eliberez fara vreo remuscare, sub privirea satisfacuta a lui Andrei si a lui Romi.

Avat 2

Cu adrenalina inca curgandu-ne prin vine, continuam pescuitul si mai avem amandoi cateva atacuri spectaculoase. Ratarile mele se datoreaza in mare parte din cauza echipamentului. Lanseta cu actiune rapida si fir multifilament. Nu eram pregatit pentru acest stil de pescuit, nou pentru mine. Pana la final mai reusesc sa prind un avat de circa 3 kg, iar Andrei unul mai mic si un clean foarte frumos.

cleanu

Seara ne prinde pe malul Somesului lansand si lansand, tot continutul cutiilor noastre de naluci. Ne este greu sa ne oprim din pescuit. Facem planuri pentru urmatoarea partida pe batranul rau care inca se incapataneaza sa ne mai bucure cu capturi frumoase in ciuda braconajului de toate felurile la care este supus. “Multumim Somes drag, nu ne-ai dezamagit nici de acesta data!!!
P.S. Adevarul este ca nici nu pot fi dezamagit deoarece 2012 a fost cel mai fructuos an al meu la spining pe Somes. Avati trecuti bine de 4 kg, cleni dincolo de 1,5 kg, un somn de vreo 15 kg si cateva mrene mai “imbracate”, una dintre ele din pacate, ce nu a vrut sa iasa la poza, fiind cea mai mare mreana pe care am vazut-o eu pe Somes. Undeva la peste 6 kg in mod sigur!!!!
somnu

Dar ca si orice lucru frumos in Romania toate se termina repede. Balastiera a inceput sa scoata incet dar sigur limba de balast pe care intrase adanc in batranul rau si care facea acel loc asa de bun. Asa ca in scurt timp locul s-a stricat , iar avatii cei mari si-au mutat tabara intr-un loc numai de ei stiut, un loc pe care nu ne ramane decat sa il cautam si daca vom mai fi rasplatiti cu cateva capturi frumoase atunci poate vom mai avea motive sa depanam amintiri frumoase despre acest sport frumos care este pescuitul cu naluci !!!

Locuri

About the author

" Daca job-ul nu te lasa sa pescuiesti, oare ai nevoie de el.."

23 Responses to “Povestea unui loc de-o vara- de Marius Stanescu”

  1. Petru says:

    Fain … neamul asta al Stanestilro sunt pescari iscusiti. Cred ca este vroba de o gena speciala. Dar in acelasi timp poate fi o traditie ce sa mostenit din tata in fiu. Iar chestia cu “gandul la ce mi-a zis tata il eliberez fara vreo remuscare” este o atitudine corecta si laudabila. Fara sa ezit pot sa spun ce urmeaza “La mai multi si la La mai mare!” Bravo.

  2. Marius says:

    Multumesc!

  3. Marius says:

    Multumesc Petru, incercam sa ne urmam pasiunea asta mare care este pescuitul, si sa luam ce e mai bun de la ceilalti din acesta frumoasa tagama a pescarilor… Am auzit doar lucruri bune despre tine si sper sa am onoarea sa te cunosc cat mai curand!!

  4. remus says:

    Sa nu-l uitam pe Andrei …

  5. cata says:

    Dorado Tender ?

  6. Marius says:

    Adevarul este ca Andrei este principalul protagonist…. …

  7. claudiu says:

    frumos, chiar frumos! bravo!

  8. romulus says:

    ma bucur ca pana la urma articolul a prins viata, la fel ca si pestii eliberati, frumoase vorbe, frumoase poze, frumoase amintiri, e clar, ne curge Somesul prin vene.

  9. Silu says:

    Hai ca asta prea e pescareasca! :)… Adica, io cand merg pe vale prind cleani pana in 40 de cm, iar pe Somes (raul meu de suflet), cand ajung, nu reusesc sa depasec 24. Asta am patit in ultimii ani. Si acuma veniti voi cu “dibolii” astia? Asa, dintr-o data. Parca vad ca avatul e prins amu 20 de ani, cleanul e de 15 si somnul de 10. Ca sa plasezi articolul asta in prezent e cel putin indecent si nu e de bun simt fata de ceilalti pescari. Mare aroganta!!! 🙂 🙂 🙂

  10. Ghenadie says:

    No, care din voi da horinca ?
    😛

  11. Remus says:

    @silu:

    Eu cred ca diferenta consta in dimensiunea apelor. Intr-o apa de 2 pe 2 pestii nu prea au mari alternative. Aia e valea – alea sunt locurile – oportunitati limitate. Daca nu te vad, ai mari sanse sa-i prinzi pe cei mai mari, care-s la fel de infometati ca cei mici ( clean prins pe valea de la Casei, pe care o stii – http://www.ifish.ro/bondarul-bumble-bee-hummel-dongo/ ).

    Pe un rau mare, cu locuri adanci, unde curentul de apa aduce toate bunatatile ei stau linistiti si nu-si parasesc locurile pentru orice gandacel de la suprafata din mai multe motive: nu le renteaza energetic, experienta si instinctul (precis mai sunt si altele). Adu-ti aminte cand am fost pe Somesul Mare cand am ajuns noi, plecau unii ce au stat peste noapte cu mamaliga si aveau o mreana si un clean urias (clean prins la mamaliga, “arici” cum ii zice pe la noi). Cleanul ala a preferat sa stea pe fundul apei, in ceva groapa si manace mamaliga, decat sa fuga dupa gandaci. In plus de asta ( ceea ce am observat eu) clenii manaca ceea ce e mai abundent in zona: Daca in zona e un brat mort al Somesului unde in iulie-august apar milioane de broscute, care migreaza in cursul activ e bine sa dai la broscuta sau daca pe malul apei o e horincie care arunca borhotul in apa si strange milioane de obleti e bine sa incerci la peste mic. Eu am incercat si invers: cu peste mic la broscarie si cu broasca la horincie. Rezultatul a fost egal cu zero.

    O alta treba cu cleanul e ora. Daca cunosti locul si meniul, iti poti regla ceasul dupa ei (asta o spun tot din experienta).

    Legat de locul din articol, balastiera e posibil sa fi fost principala atractie. Daca escaveaza albia, trebuie sa te gandesti la toate larvele si lipitorile care sunt desprinse de pe pietre si sunt duse de apa (ca o momire). Daca asta strage pestii pasnici si obletii restul e clar. Mrenele prinse la vobler pot fi un indicu legat de abundenta pestisorilor in zona.

  12. Silu says:

    Interesante observatiile tale. Totusi eu am impresia ca densitatea cleanului e mult mai mare pe vai, asta si din cauza ca nu sunt atat de agresate/braconate/poluate ca raurile mari. Si le e comod sa se retraga acolo. Doar un exemplu. Acum 10-15 ani, cand nu ploua, Somesul era limpede. Acuma nu mai pupi asa ceva, e sufocat de balastiere… 🙁

  13. Remus says:

    Ai observat cat e de dens, pe vai, din toaman pana in primavara? 🙂 Dar sunt de acord cu tine: daca gasesc o vale, urca pe ea.

  14. Marius says:

    Silu, daca nu mi se intampla mie si eu ziceam ca e o aroganta , dar am trait chiar eu acesta experienta in vara trecuta si nici mie nu imi vine sa cred caci inainte de asta cu cativa ani sa prinzi asemenea pesti era o intamplare, oricum adevaratul personaj care merita de fapt si la urma urmei lauda este Andrei care si-a petrecut in ultimi cativa ani sute sau mii de orte pescuitd pe somes si urmarind asemenea expemplare, el a fost cel care a gasit locul si mi-a ingaduit si m ie sa pescuiesc in acel loc fantastic …..

  15. Remus says:

    Pentru cei care nu stiu despre care Andrei e vorba (e confuzie cu atatea sarbatori religioase) 🙂 , postez aici un link
    http://www.ifish.ro/spinning-ul-tanar/

  16. Codrut says:

    De excepție! Incredibil cât efort poate sa depuna un râu vandalizat pentru pescarii care îl respectă.

  17. Silu says:

    Marius, sunteti niste privilegiati. 🙂 Somesul trece pe la voi prin “curte”. De-as fi din zona, as sti fiecare pietricica din raul ala. Oricum, ma bucur ca pot trai aventuri si vedea pesti deosebiti prin intermediul vostru. Eu mergeam la bunici cu autobuzul si stiam ca Somesul era undeva aproape, paralel cu drumul. Visam doar sa-l vad macar. Era o zona unde drumul se apropia destul de mult de Somes si acolo ma ridicam in picioare. Ii vedeam doar licarirea in zare pentru o scurta perioada de timp. Si apoi ramaneam cu visul… Si lucrul acesta se tot repeta. Nu era vreme pentru Somes, iar eu nu aveam libertatea sa merg singur sa-l vad. Mult, mult mai tarziu, am avut sansa asta… 🙂

  18. remus says:

    Unul dintre motivele pentru care am tinut sa apara acest articol si am tot tras de varu’ Marius “hai ma! hai ma!” este urmatoarea problema: este sau nu este peste in raurile principale? Adica cele care alimeteaza restul raurilor mai mici si mai usor de curentat de catre localnici si “turisti”. Ce pot eu sa zic legat de problema asta e ca :nu mai este cat era. 
    E greu sa raspunzi la o astfel de intrebare mergand doar duminica si la sarbatorile religioase. Tatal meu care atunci cand stia el, la ora 5 dimineata era pe Somes si la ora 8 era la servici, iar dupamasa, dupa ce iesea de la munca, mai tragea o tura pana se intuneca mi-a zis ca “pe vremuri era mult mai bine”. Si cu toate astea cand am devenit barbat ( adica m-a lasat sa pescuiesc cu betele lui 🙂 ) mi-a zis: “azi merem la somn” si in ziua aia somn am prins sau : “azi merem la clean” si clean am prins. Pe Somes.
    De altfel, pe vremea lui scria si-n ceva ziar ca-“n Somes sunt mai multi pesti decat pietre”.
    Acelasi lucru pot zice si eu: nu mai e ce a fost. Dar asta nu inseamna ca nu mai e deloc si ca ar trebui sa ne vindem sculele de pescuit si sa stam doar in birt (sau pe forumuri, aia carora nu le place in birt). Andrei a dovedit ca inca se poate.
    Eu cred ca ar trebui ca fiecare sa-si cunoasca bine apele in care pescuieste si la sfarsitul zilei de pescuit sa traga o concluzie menita sa-l ajute a doua zi. Din pacate regimul capitalist nu ne lasa nici sa ne gandim la astfel de lucruri. Chiar daca avem un rau in apropiere, simtim ca e pacat sa ne pierdem vremea cu el si ca rasplata saptamanii de munca e undeva de la o suta de kilometrii in sus. Ca si mirajul: PESTII SUNT INTOTDEAUNA PE CELALALT MAL.

  19. Silu says:

    “Chiar daca avem un rau in apropiere, simtim ca e pacat sa ne pierdem vremea cu el si ca rasplata saptamanii de munca e undeva de la o suta de kilometrii in sus. Ca si mirajul: PESTII SUNT INTOTDEAUNA PE CELALALT MAL.”
    Mda… Frumos! 🙂

  20. Yuri Boica says:

    adevarul e ca ROSTAS ANDREI MINTE DE INGHEATA APELE!!!!!

Leave a Reply