Polar Shrimp

26 Mar, 2013 |

Sunt relaxat total. Nu gandesc nimic, nu incerc sa vad, nu incerc sa aud. Las lumina, las sunetul sa vina la mine. Biciuesc apa cu linia galbena. Sunt intr-o stare apropiata meditatiei estice. Din cand in cand parca-l aud pe Romi: “Sa nu-mi zici ca ti-a trimis Petru un martisor!” “Nu ma, zic io, e un polar shrimp…”

Totul e sa ai credinta! Doar e legata de forfac! Sunt aprope in stare de meditatie. Tot ce ma disturba sunt valurile de greata ce-mi urca din maruntaie …

Cu o zi inainte am avut niste atacuri la “martisor”. Nu multe, dar convingatoare. Asa ca seara am facut procesul etapei: prima iesire din an (a mea), luna februarie, entunziasm mare. Toate acestea m-au marcat atat de profund incat nu mai stiu cand s-a terminat vinul si nici cand am dezinstalat placa de sunet a calculatorului lui Romi.

A doua zi am ras tot drumul de chestia cu mahmureala. Peste tot a dat rezultate: pe Olt, la Colibita. A iesit omor! Asa ca ajunsi pe Somesul Mic, i-am lasat lui camera, eu nesimtindu-ma in stare sa filmez si ne-am despartit, el in jos si eu in sus.

polar_shrimp1

La scurt dupa ce am intrat in apa am fost scos din starea de meditatie data de mahmureala de catre un fluierat ce suna mai mult a chemare de caine pierdut. M-am intors totusi si pe mal erau trei insi
ce ma priveau. Unul dintre ei mi-a facut semn din mana. ” Ce invarti?”. Prima data am crezut ca-i vorba de vreun prieten pescar, dar cum nici unul nu semana cu cineva cunoscut m-am intors fara
sa raspund.

Cred ca asata a declansat totul: Buf un clean! LA MARTISOR! Credinta face minuni, mi-am zis. Nu a durat mult alt clean, atacuri, alt clean… la un moment dat aud in spate ceva de genul “…actele…” Ma intorc si-l vad pe unul dintre fluierasi incaltat cu cizme pana la genunchi incercand sa treaca canalul pe unde se uzineaza apa de la baraj. Era oprit pe la jumatea canalului, bineinteles, si de acolo striga la doi pescari care pesccuiau putin mai sus pe mal. Daca era din zona ar fi stiut cum sa ajunga la ei pe uscat, fara aventuri. Ii las in durerea lor si imi vad de linia galbena. A doua oara cand m-am intors erau disparuti.

polar_shrimp2

De acolo treaba a mers ca unsa. Din pacate totul s-a terminat dupa ce am ramas fara martisoare. Primul a ramas fara varf, cine stie cat am pescuit cu el asa. Si al doilea, varianta lestata, dupa primul peste prins, a cedat forfacul la urmatoarea intepare. Orice musca am incercat, dupa ce am ramas fara martisoare, a fost fara succes.

Lasand in plata Domnului martisorul si motivele care i-au facut pe pesti sa-l atace, tot raman intrigat de faptul ca capturile au fost facute in acelasi loc (comportament atipic pentru clean) si in prima parte a zilei cand afara era cel mai frig din zi. Atacurile au incetat in jurul orei 12 dupa pierderea celor 2 muste polar shrimp pe care le aveam in cutie. Am plecat fara sa pot trage o concluzie clara. Iar urmatoarele doua iesiri au fost fara nici un fel rezultat. Clenii erau disparuti de pe fata pamantului, milioane de obleti urcau in sus pe rau iar stiucile care tocmai depusesera icrele ii vanau fara mila. Cam asta e varinta romanesca a aventurii Polar Shrimp.

Remus Stanescu

Dragi prieteni,

Pentru mine Polar Shrimp a devenit de când am pescuit-o pentru prima oară, Musca Nr1 pentru ieşirile pe timp de iarna. În fiecare iarna/primavara timpurie, că a fost o ieşire sau mai multe, am luat la ea şi… a devenit “Musca” secretă. Aşa unul, doi amici mai apropiaţi de pescuit au primit cateva exemplare. Polar Shrimp pe carlig simplu #8 -10 Wet a dat cele mai bune rezultate. La musculiţa asta am luat şi pe baltă Put & Take, în râurile suedeze, dar şi pe coasta din jurul Suediei, în apă rece de iarnă. Botezul meu cu Polar Shrimp a fost aproape identic cu ieşirea fratilor Stanescu pe Someş. Eu în postura lui Remus.

4 Păstravi de mare luaţi într-o oră şi jumătate – două ore, în luna ianuarie, -10 grade afară. Eu am luat 3 din cei 4 şi un amic de pescuit, a luat şi el cu o musca de la mine pe al patrulea. Pe mal… puzderie de pescari. Pe o distanţă de 150m , pe ambele maluri, pescuiau cel puţin 20 de persoane, prin rotaţie, încă de dimineaţă, de pe la 7-8. Nimic nimeni… nici măcar o atingere.
Am ieşit din casă pe la 14:30 în duminica aceea de ianuarie. Cenuşiu afară. Râul local era îngheţat pe lângă maluri şi pe suprafaţa lui pluteau petece mici de gheaţă cât palma. Când am ajuns în zona din aval de barajul din centrul oraşului, lumea era adunată pe lângă focurile ce ardeau în butoaie de tablă, pe care asociaţia de pescari locală le punea la dispoziţia pescarilor. Pescarii cumpărau pe la staţiile de benzină si aduceau cateva braţe de lemne fiecare, era o regula nescrisă, aşa că am contribuit şi eu cu doua pachete. Salut caţiva dintre cunoscuţi, colegi din asociaţia locală. Schimbăm cateva glume legate de frig, fire îngheţate prin inelele beţelor şi alte parţi ale corpului masculin ce au îngheţat tun… împunsături prieteneşti. Nu trebuie sa explic mai mult, este aşa o chestie normală, ca între bărbaţi. Nu pescuia nimeni. Doar feţe mai mult sau mai puţin vesele, luminate de flăcarile focurilor din butoaie. Obraji îmbujoraţi şi nasuri îngheţate.

Am coborât cu grija pe cele câteva trepte pline cu gheata în apa ce avea probabil în jur de un grad. Eram blindat cu ţoale călduroase pe sub waderşii din neopren. Dar cu toate astea o şedere mai lungă de 20-25 de minute în apa râului, era maximul de timp pe care eu îl rezistam scufundat până la brâu. Simţeam cum degetele de la picioare încep să doară de frig, cam după primele 10 minute.

Încep să lansez cu băţul de o mână în clasa #7, fir scufundător clasa III şi la a 3-a lansare, – peşte înţepat. După cel eliberez ies din apă cu gândul la zona călduroasă din jurul butoaielor de tablă. Porţiunea de râu sa populat rapid cu 4 pescari ce lansau frenetic, stimulaţi la vederea peştelui prins de mine. Cu mâini tremurânde de la dârdâiala ce ma apucase, beau un ceai fierbinte lângă foc. Dupa 20-30 min sa facut din nou loc în apă. Intru din nou… doua trei lansări şi “bang”, al doilea. Forfoteală din nou pe mal. Pe ăsta îl reţin… am şi poza cu el, dar facută acasa în bucătărie.

petrupastrav-polarshrimp_01

Cum ies din râu, din nou se umple în apă de pescari. Dupa alte 20-30 min se eliberează şi intru din nou exact pe acelaşi loc. Nu mă bagă nimeni în seamă… că doar gata cu norocul, – înca unul chiar aşa la comandă este imposibil. Exact în acelaşi loc şi la aceeaşi lungime de fir, bang ma loveşte al treilea. Nu scot nici un cuvânt şi mă ocupa de dril însă mă văd băieţii de pe partea cealaltă şi  aud vocea unuia din ei “- Mă controlaţii lui ăsta cârligul că este imposibil să nu dea cu crevete natural!” Nu răspund la provocare, îi dau drumul şi la al treilea păstrăv şi mă îndrept cât de repede pot spre unul din butoaiele dătătoare de viaţă. Am mâinile ude şi umflate de gerul de afară. Le frec una de alta deasupra flăcărilor din butoi. Janne, un amic de pescuit şi coleg de club, vine lângă mine întrebându-mă: “Petru pot să văd şi eu musca cu care pescuieşti?” “- Ce să vezi?!” …îi răspund. „Ia şi tu una, leag-o pe forfac şi intră tot pe zona asta!” Janne se supune fără să scoată un cuvânt. Intră în apă… şi după câteva lansări BANG al patrulea. Cel mai mare… cam în jur de 4-5 kg. După ce i-a dat drumul, a muşcat musca de pe forfac acolo în apă şi a băgat-o în buzunarul vestei. Vine şi zice:” – Petru să nu cumva să le arăţi musca la invidioţii ăştia că te bat!”  Eu m-am supus, tot la fel fără să scot un cuvânt. 90% din cei prezenţi erau pescari în vizită din zona Stockholm, cu aere de? Sigur că da, CAPITALĂ!!!

Până în martie- aprilie am tot luat, atât eu cat şi Janne cu Polar Shrimp, anul acela.
În ani, a aparut şi varianta lestată. Pe asta o legam şi pe cârlige mai “lungi” de streamer … dar tot de #8-10. Killere şi varianta asta de Polar Shrimp. Am luat şi somon de 8-10 kg la ele.

Ce văd peştii în Polar Shrimpul ăsta? Nu ştiu, dar sigur că am speculat şi emis şi eu o grămadă de teorii. Am gasit musca descrisă într-o culegere de “reţete” de muşte din State, carte cumpărată prin anii 91-92. Polar Shrimp mi-a plăcut tocmai prin simplitatea ei. De obicei, în ape reci, merg muştele în nuanţe de orange ţipător/fluorescent, la somon, păstrăv de mare şi cel curcubeu. Până ce apa trece de 12-14 grade. Dar aşa cum a mers Polar Shrimp pentru mine pe carlige de #8-10, na mers altă muscă în aceeaşi perioadă. Poate musca lui Mikhael Frodin, cu care pescuiam tot la fel de des şi pe care am prezentat-o în primul articol scris de mine pentru revista Aventuri la Pescuit, se mai poate măsura în peşti prinşi. GP Special!

No dragilor, asta este povestea muştei Polar Shrimp.
Până acum nu ştiu pe nimeni să fi luat cleni la ea… în afară de mine pe renumitul River Em din Suedia, unde există cleni destul de mulţi. Îi luam dând la păstrăv de mare. Aşa accidental, unu-doi.
Dar Remus trebuie să fie, după câte ştiu eu, primul ce a dat după clean de Someş cu Polar Shrimp. Mă bucur mult pentru el. Cred că i-a făcut bine scorul ăsta de 7-0. O competitie amicală intre fraţii Stănescu.

Nu staţi şi vă uitaţi cu ochii pierduţi în monitor. Deşteptarea! Legaţi un Polar Shrimp şi afară pe râu la un clean. Fir Întins şi eliberaţi 95% din peştii capturaţi. O să-i prindeţi data viitoare.

polar-shrimp

Polar Shrimp

Carlig: – Gamakatsu F314 # 10
Ata: – rosie
Coada: – cateva fibre din fulg de cocos vopsit portocaliu
Corp: – chenil portocaliu/fluorescent small (i se mai spune si microchenil)
Aripa: – marabou alb cu doua fire de Angel Hair argintiu
Hackel: – fulg de cocos vopsit portocaliu
Cap: – ata de legat si lac incolor

Petru Dima

Flyfishing

About the author

The author didnt add any Information to his profile yet

5 Responses to “Polar Shrimp”

  1. Paul Rus says:

    Frumusete, simplitate si eficacitate – Polar Shrimp.

  2. Ghenadie says:

    ce buna ar fi fost o banana…cu biscuiti 😛
    bravo, se pare ca a fost frumoasa iesirea

  3. gabie says:

    Ai venit cam tirziu acasa, dupa cum arata ceasul din perete.

  4. remus says:

    eu cred ca era dimineata …

  5. Petru says:

    Cate o data este usor totul, cu clenii astia. Legi o musca si o lansezi. Dar este cel mult o data, din 20 de incercari. Nici nu conteaza cum o faci. Alte ori … daca a tremurat batul in mana … trece cleanul de “kiljuma”, indolent si “orb” pe langa orice ai scoate din “cutia magica” si ai lega pe forfac.

    Alteori, il vezi, pitit fiind dupa niste boscheti sau un trunchi gros de salcie. Lung si gras, cu un spate si un “gat” demn de un kiljuma de aur. Se ridica din cand in cand si fara graba suge in el … ceva inperceptibil de pe suprafata apei. Cu maini tremurande scoti o musculita de abia poti so tii intre degete. Ceva micro. O tunzi acolo pe loc … de-ti ciupesti si pielea degetului mare. Da sangele … dar ce mai conteaza. Stai 5 minute si te chinui sa treci forfacul de 0,10 prin ochetul microscopic al mustei. Iti ti rasuflarea … cand de pe un loc bine gandit lansezi acest “nimic” ce nici nu-l vezi la 5 metri de coada cleanului. Incerci sa gasesti musca cu privirea pe apa. “Canci” … nici o sansa. Ochii-ti raman tintuiti pe un nod din leaderul din bucati. Ditr-o data nodul lasa un “V” in urma si … bratul se ridica instinctiv, dar varful batului se incapataneaza sa se indrepte. Ce urmeaza nu mai conteaza. Timpul se opreste. Nimic nu mai exista decat ce simti venind de-alungul firului si a batului.

    Pescuitul la clean cu muste artificiale este mult mai pretentios decat pescuitul la salmonide. Cleanul are un ochi in fiecare solz! Cine nu crede sa incerce.

Leave a Reply