Piff et Puff en La Martinique

22 Dec, 2016 |


Se încheie anul în curând. Mai sunt căteva zile din 2016 și tindem să ne uităm în oglinda retrovizoare a lui 2016. Afară zilele sunt mohorâte, friguroase, iar în sobe focul dudie liniștitor. Alergăm stresați după ultimele cadouri. Beculețe, ghirlande, imitații de brăduleți care mai de care mai năstrușnice și oferte, oferte și iar oferte.

În picioarele goale, tricou cu mânecă scurtă și pantaloni scurți mă duc să-mi cumpăr bagheta prospătă de la boulangerie-a ce se află la o sută de metri de reședința temporară. Cântecul brotăceilor și al greierilor din timpul nopții este înlocuit treptat de cântecul păsărelelor.

Reintors pregătesc cafea proaspătă, scot Brie-ul din frigider și pun masa pe terasă. Mâncăm în liniște și cu fiecare sorbitură de cafea aburindă visul ireal se transformă în realitate. 24 de grade la ora 06:00, umezeală 100%, palmieri și o puzderie de flori în toate culorile ne readuc în realitatea de moment în care ne aflăm, la mijlocul lui decembrie.

Plec pe jos cu bățul montat către locul unde râul local Carbet se varsă în Marea Caraibilor. La confluență apele ciocolatii ale râului aduc hrană hoardelor de pești flămânzi. Apa mării este caldă, iar valurile mă lovesc cu intermintență.

Lansez pentru a cincea oară, recuperând firul cu smucituri lungi și bang vine mușcătura. Înțep violent și bățul de  clasa 5 se curbează bine de tot. Bănuiesc că incredibilul a devenit o realitate.

Am înțepat primul pește tropical și pare considerabil. Au trecut 15-20 de secunde dar nu am reușit să recuperez nici măcar un metru de fir. Tare și voinicește peștele continuă să se opună. Mă repliez, pas cu pas, pe teren uscat. Cu un val mai mare vine și peștele spre mal. Spre uimire mea, el nu este mai mare decât una din palmele mele. Plat și argintiu cu coadă galbenă se zbate acum la picioarele mele. Ce mușcătură violentă de parcă ar fi avut un kil și… Dar el, de o palmă.

Tot pe terasă, dar de data asta pe întuneric și la lumina a două lumânări, ne degustăm conținutul paharelor. În Indiile de Vest, nu bei whisky, cognac, palinca sau vodca. Bei Rom Arange, după rețete locale. De undeva din noapte, nu prea departe, răzbesc până la noi ritmurile de reggae ale unei melodii necunoscute. Dar ce contează! Atmosfera este completă.

Ziua se încheie. Din “visul” realității mă pregătesc să mă transfer în lumea celui ireal.
Simt că mă aflu aflu într-un vis prelungit. Oare romul să fie de vină?

Va urma!

Flyfishing, Locuri

About the author

Privesc obsesiv la tot ce misca in ecosistemul unui rau. Ochii mi se umplu de lacrimi, la fiecare reintalnire cu Regina Nordului. Toxicoman irecuperabil, ma droghez cu doze cosiderabile de fly fishing zilnic. Nu stiu tot si nici nu ma intereseaza sa stiu. Dar un lucru il stiu cu siguranta, ca nimic pe lume nu poate fi mai divin, decat o apa turcoaz, un bat de doua maini, un fir WF lansat transversal pe rau, un forfac Int., o musca conceputa si legata de mine la capatul forfacului si asteptarea/speranta/visul ce ma acapareaza, ca un pastrav de mare sa se lase ademenit. Iar daca mai am si un prieten de suflet cu mine in jurul focului de tabara, gandul mi se indreapta spre Dumnezeu si-i multumesc.

One Response to “Piff et Puff en La Martinique”

  1. Petru says:

    Dacă aveți întrebări, … acum cât încă mai sunt aici pe meleagurile Caraibiene. Dacă nu aveți întrebări … bine și așa. Înseamnă că am fost foarte explicit. 🙂
    Vă salut pe toți cititorii iFish și vă urez un an nou plin de fire întinse.
    La Mulți Ani!

Leave a Reply