Piff et Puff en La Martinique – Carbet Fishing Competition

31 Dec, 2016 |

Prolog

Marți după masă am ieșit la o plimbare prin Carbet cu Cecilia. După ce ne-am învârtit o oră pe străzi înguste și în pantă, am coborât spre mare, pe o stradă la capătul căreia se vedea orizontul delimitat de Marea Caraibelor. O casă nou construită pe colțul dintre strada pe care coboram și cea principală, un mic ”mall”. Printre cele câteva boutique-uri și unul de pescuit. Bineînțeles că în timp record am făcut contact cu Jules Angeon, cel al căruia era micul magazin. Canalul sau de Youtube il puteti viziona aici.

A doua zi urma să ne vedem pe ponton să vadă pe viu cum se manevrează un băț de muscă. A luat și prima lecție scurtă de lansare. Știa de ”fenomenul ” fly fishing dar nu a avut nici o dată ocazia să încerce să lanseze. La sfârșitul scurtei lecții de lansat am primit invitația ca sâmbătă să particip ca invitat la concursul anual din Le Carbet, de pescuit ”sportiv”.

Sâmbătă 17.12.2016 ora 06:00 și 12:00

M-am sculat la 5:30 și după o cafă băută în grabă am plecat către locația de pe plajă de unde urma să se dea startul, la exact ora 06:00, la Concursul Local de Pescuit. Agitație, discuții interminabile din care nu am priceput nimic, duse într-o franceză ”arange” de populația creolă. In fine, cu 5 minute înainte de start și ultima barcă a fost lăsată la apă. Torța ce era menită să indice startul a fost aprinsă. Ma uit în stânga și la dreapta. Nu se vede nici o barcă să intenționeze să se desprindă de mal. La 06:05 vine către sediul organizatorilor o barcă a unui competitor și întreabă, strigând din rărunchi …”Putem pleca?” Răspunsul vine imediat ”Se poate pleca de cinci mitute!” Respectivul împinge gazul la maxim și o cârmește către orizontul ce de abia se zărește. După 300 de metri, virează brusc la stânga și se îndreaptă spre, stupoare, inapoi de unde venise. Adică spre pontonul de unde plecase inițial. Când ajunge aproape de el, cam la 50 m de țărm începe să gesticuleze și să țipe. Dintr-o dată 10-12 bărci țâșnesc spre orizont în plină viteză. Era 06:10-15! În sfârșit flotila de bărci se pornesc spre orizont într-un evantai. A inceput Competiția!

Le-am urat la toți în gând ”Fir intins, băieți!” și am plecat spre casă, cu zâmbetul pe buze. ”O Competiție în stil cu Romul Arange! Mai negociabilă și negociată cam cum vine. À la caribbienne.

11:30 aceeași zi

Foarte curios și trebuie să recunosc, puțin emoționat, fiindcă îi țineam pumnii strânși lui Jules, m-am îndreptat cu pași mari către locația de pe plajă unde urmau să sosească competitorii și era fixată tabăra ”oficialilor” ce urmau să înregistreze capturile și responsabili al clasamentului final. La 11:40 sosește si Jules. Dezamăgit și aproape de colaps fizic. Uitase să ia apa de băut cu el.

El câștigătorul de anul trecut, când a luat un Marlin de 65 kg și un ton de 32, sa reintors cu trei tonuleți de circa 10 kg împreună. Sosec și celelalte bărci. Tonii și marlinii sunt cântăriți pe rând. Ultimul sosit aruncă pe cântar un marlin de 65 și o găleată cu ”mărunțiș”, câțiva toni la 2-3 kg, o baracudă, un pește zburător. Total vreo 72 kg. Lumea din jurul cântarului îl felicită pe unul din competitori ce avea doi toni, plus ”mărunțiș”, cu un total de 85kg. Erau convinși că el a câștigat.

Dar spre surpriza tuturor, un ”as din mânecă este aruncat pe masa de joc”.  Ajutoarele ultimului sosit fug din nou la barca ce se legăna aproape de mal și saltă din barcă încă un ”baban”. Un ton de peste 30. Victoria era a lor! A ultimilor sosiți.

Izbucnesc discuții aprinse. Contestații, volumul lamentărilor crește exponențial cu numărul crescând de vorbitori. Toți vorbesc o dată! Hărmălaie! Un domn cu ”pondus”, undeva la vreo 140kg, șeful juriului,  ”Am spus! Câștigător este ultimul sosit! 108Kg!!! Gata! Terminați!”. Se face în sfârșit liniște. Învingătorul a fost numit. Dintr-o dată se așterne ”liniștea”,  zumzetului conversațiilor normale.

Admir capturile. Pentru prima oară văd pe viu aceste creaturi minunate ale Caraibelor, ton și marlin, care cu câteva ore în urmă încă înotau în mare. Ce pești! Fantastic!

Îl întreb pe Jules ”Dar știi… nu văd bețele cu care au fost prinși.”

Răspunsul vine promt și scurt ”Noi nu pescuim cu bețe. Firul la mână.”

Iar în capul meu se produce o brambureală totală. Cum? Băieții ăștia pescuiesc cu firul în mână? Dar când o torpilă de ton sau marlin atacă, păi trebuie să smucească rău de tot. Dar Jules completează ”Toți au mănuși în mâini pe timpul pescuitului. Altfel ți-ar arde pielea de pe mâini un asemenea pește.” Cad pe gânduri. ”Oare cam cum se simte o mușcătură de la un asemenea colos?” Întrebarea mi-am pus-o în gând. Cu siguranță, trebuie să fie ceva exclusiv. Adrenalină 100%. Mă și văd cu un Marlin sărind la capatul firului ce-mi strangulează mâna dreaptă. Ca în nuvela lui Hemingway, ”Bătrânul și Marea” pe viu, în imaginația mea.

Bineînțeles că a urmat ceremonia decernării premiilor și petrecerea aferentă, stropită cu mult ”Rom Arange”. Nu am rămas. Era imposibil să-i refuz să beau cot la cot cu ei. Nebunie curată! Ei rezistă, eu nu. Erau 30 de grade la umbră și umiditate 78%. Un singur rom și cred că picam ca un stejar de Carpați, cu mult, mult zgomot.

M-am dus și am luat-o pe Cecilia și ne-am dus la o baie în Marea Caraibelor. Un tratament la care rezist zi de zi și nu mă mai satur. Ei cu romul arange, noi cu marea și soarele. Ei nu au nevoie de bronz, … noi da.

P.S. – Cu două seri înainte de ”Marea Competiție Le Carbet Open” am trecut de la baia de seară pe lâgă ”Sediul de pe plajă” al asociației de pescari sportivi. Meusieur le President, ne-a invitat pe mine și pe Cecilia la un rom. Am onorat invitația. Unul sa făcut două că ”doar nu mergi într-un singur picior”, a fost explicația. Ca mulțumesc, la două zile după competiție, i-am invitat și eu acolo pe plajă la ”Sediu” să mâncăm un gulas ardelenesc. A avut succes!

În poză sunt împreună cu Meusieur Le President, aka Dialex. Un nou prieten! Sper să mă mai văd cu el.

Flyfishing, Locuri

About the author

Privesc obsesiv la tot ce misca in ecosistemul unui rau. Ochii mi se umplu de lacrimi, la fiecare reintalnire cu Regina Nordului. Toxicoman irecuperabil, ma droghez cu doze cosiderabile de fly fishing zilnic. Nu stiu tot si nici nu ma intereseaza sa stiu. Dar un lucru il stiu cu siguranta, ca nimic pe lume nu poate fi mai divin, decat o apa turcoaz, un bat de doua maini, un fir WF lansat transversal pe rau, un forfac Int., o musca conceputa si legata de mine la capatul forfacului si asteptarea/speranta/visul ce ma acapareaza, ca un pastrav de mare sa se lase ademenit. Iar daca mai am si un prieten de suflet cu mine in jurul focului de tabara, gandul mi se indreapta spre Dumnezeu si-i multumesc.
No Responses to “Piff et Puff en La Martinique – Carbet Fishing Competition”

Leave a Reply