“Pescuind” pe ici pe colo

23 Jul, 2013 |

Am evadat în normalitate, doar pentru câteva zile şi normalul mi sa părut un lux.

Să călătoreşti cu un tren personal pe o distanţă de 110 km într-o oră şi zece minute, este un lux din perspectiva românească.

P7070787_iFish

Personalul face douazeci de minute în plus, având şi trei opriri suplimentare, faţă de trenul accelerat, pe aceeaşi distanţă.

P7080841_iFish

Trotuarele oraşului sunt pavate cu grijă de bun gospodar. Nu este nevoie să te uiţi tot timpul în jos, să nu cumva să calci într-o groapă, sau sa te împiedici de vreo denivelare şi să-ţi “rupi gâtul”.

P7080853_iFish

În oraşul vizitat, nici chiar renumitul şi puternicul concern de fast food, nu au primit permisiunea să “polueze vizual” pitorescul centrului vechi.

P7080874_iFish

Traficul în comun funcţionează bine.

Hotelurile “livrează” ceea ce promit să o facă şi nu simţi nici o secundă că ai fost jecmănit.

Expresoul de 1 euro este cel puţin la fel de bun ca şi cel de 2 sau 4 euro, iar o piţa Margherita de 2,5 euro ajunge şi la două persoane.

P7060769_iFish

Mare mi-a fost surpiza ca la sfarsitul unei zile de 32-33 de grade la umbră, pe digul ce facea parte din intrarea în port, să văd “muscari”, arşi de soarele ce se lăsa spre orizont.

P7060770_iFish_nebgada

Lansau febril purtând muştele periculos de aproape de capetele plimbareţilor neavizati. (maxim un metru) Cand nu şti că ceea ce zboară pe deasupra capului, are un cârlig din oţel inoxidabil de #2-6,cu vârf ascuţit, ce poate provoca o “catastrofă” în pielea subţire de pe faţa unui om, … Nu sti! … şi nu poţi fi condamnat. Dar ca muscar să fi atât de arogant încât să crezi că ţie nu ţi se întâmplă un accident, o scăpare provenită dintr-o ezitare de moment, ce ar putea duce cârligul spre faţa unui plimbareţ, este culmea prostiei şi o lipsă totală de respect pentru semeni. Eu cel puţin, am fost atât de preocupat sa evit cârligul, încât am uitat să fac o poză care să surprindă nebunia. Prin faţa ochilor minţii mi-au trecut imaginile unor răni cauzate de cârlige ce deviate de pe traiectoriile intenţionate de pescar, de o pala de vânt laterala, sau infipt sau au crestat, urechi sau pulpe neprotejate.

P7080906_iFish

După câteva zile petrecute într-o ţară normală, am revenit pe malul Mureşului şi am intrat din nou în “normalitatea românească”.

P7160930_iFish

Pe Mures la Arad, am descoperit cu mare regret, că scoici mari de rau, au murit în cantităţi considerabile, după perioada de ploi din primăvară şi inceput de vară. Că apa Mureşului a primit o doză de substanţe ucigaşe, este clar. Dar ce?! Probabil pesticide, insecticide şi ierbicide cu care se stropesc livezi, vii şi alte culturi agricole. Ploile instensive au spălat chimicalele agriculturii moderne şi le-au dus de pe gârlă în pârâu şi din pârâu în râu. Sigur că nu am dovezi. Ghicesc şi probabil, nu sunt departe de adevăr. Sau poate a fost spălată in râu o deversare de substanţte toxice dintr-un şanţ?

Ceea ce însă este şi mai grav este că nimeni nu vede şi nu reactionează!

De ce nu ne mai miră şi suntem pasivi la aceste devieri de la normalitate, mai ales când este evident că s-a produs o “crimă ecologică”. Oare din cauză că aceste nereguli au devenit atât de dese încât fac parte din “normalitatea românească”?

P7210976_iFish

Las pe specialişti să ne spună cât timp a fost necesar unei scoci de mures să crească atât de mare.

Dar de la “specialiştii” responsabili de protecţia mediului nu mă aştept decât la scuze şi lămuriri hilare, lipsite de cel mai mic bun simţ, mincinoase, ca şi în cazul poluării Ariesului din primăvara anului în curs, de parcă noi “nespecialiştii” am fi analfabeţi şi retardaţi. Iar ei, specialistii, continuă să doarmă pe scaunul călduţ, încasând salariile pe care noi “nespecialiştii” cu marinimie le plătim.

Las că-i bine că nu au murit toţi peştii! Mai rău să nu fie!

Până când nu vom implementa un sistem de vot în care cel ce doreşte să uzeze de dreptul democratic la vot, ar trebui să dea un examen cel v-a exonera de apartenenţa la tagma proştilor, probabil că România va continua să meargă „din bine în şi mai bine”, ca şi până acum.

„Trăim în România şi nu ne pasă de nimic!”

P7160938_iFish

Mă scol duminică cu noaptea în cap şi în răcoarea plăcuta a dimineţii, pedalez către râu. În lumina ce încet cucereşte redutele întunericului, de la înălţimea podului Traian, inspectez zona ce am de gând să o pescuiesc. Nivelul apei este în scădere, lăsând să se vadă aluviunile depuse pe maluri. Dintr-o dată în apa de o palmă, văd cum un avat de cel puţin 50 de cm atacă un banc de “tineret”, agitând depunerile de namol. La aceste dimineţi de vară visez în lunile de iarnă.

Din când în când, cântatul păsărelelelor este acoperit de zgomotul traversării autoturismelor pe pod.

“Calculatorul”, stimulat de atacul avatului, analizează condiţiile de pe apă şi trece în revistă conţinutul cutiei de streamere. Măsor temperatura apei şi mă bucur de adierile de vânt ce încreţesc suprafaţa apei. Ele vor camufla mişcările mele de pe mal. Montez baţul, îi ataşez mulineta şi trag firul prin inele. Verific forfacul şi scot cutia de muşte. Desprind stremerul ce l-am ales înainte să deschid cutia şi-l leg pe forfac. Mă apropi de apa râului şi trag firul de pe mulinetă. Cu lansări scurte, îl intind în faţa mea pe apă apreciând-ui lungimea. Mai scot vreo doi metrii şi mă pregătesc să fac prima lansare. Când firul era în aer, exact în raza mea de acţiune, un avat atacă puştimea ce sare din apă disperată, încercând să pună distanţă între ei şi gura prădătorului. Firul se întinde în faţa mea pe apa şi imediat este luat de curent în aval. Uşor, din vârful baţului, dau viaţa stremerului de la capătul frofacului. Au trecut 3-4 secunde de la contactul firului cu apa. Muşcătura vine brusc. O percep în palma ce ţine relaxată mânerul baţului. Braţul livrează înţepătura. Uimit de repeziciunea cu care se deruleaza evenimentele, am o senzaţie stranie că sunt doar un spectator. În acelaşi timp peştele şi el probabil la fel de surpins şi uimit ca şi mine, încerca să se descotorosească de stremerul ce s-a înfipt cu precizie în colţul guri. În panică, încearcă să se îndepărteze spre porţiuni de apă mai adâncă. După circa 20-30 de secunde se lasă purtat către mal.

P7210960_iFish

Un “avăţel” de până în kil stă culcat pe o parte la picioarele mele.

Musca ce încă nu are un nume, este rezultatul unei întâmplâri recente. La barul din colţ, unde din când în când cobor să beau un expreso, aşteptând ca maşina de făcut cafea să preseze licoarea aromată din boabele de cafea măcinate, î-mi trece prin faţă un fluture negru cu pete albe pe aripi. Patroana îl prinde de îndată ce sa aşezat. Strig la ea: – “Nu-l omorâ! Stai!”, şi din buzunarul de la piept scot o punguţă. Vâr fluturele în ea şi-l admir. Este un model perfect pentru un streamer negru. Aripi din fulg de bibilică şi corp din floss negru.

fluture_02-iFish

Seara, cu fluturele în faţă pe tăblia biroului, ma apuc de legat. Scot din penseta menghinei rezultatul şi îl admir mulţumit. Dar nici macar nu am gandit “gândul” la ce urma să se întâmple pe apă. Nici măcar ceva asemănator. Nu aveam cum să ghicesc că la prima lansare şi trecere a noi creaţii prin apă, ea va fi înşfacată de un avat. Este atât de neverosimil şi rar ce s-a întâmplat, încât acum când recitesc ce am scris, totul mi se pare o exagerare tipica de o poveste “pescarească” expusă de un lăudăros. Mă ruşinez doar la gândul că pot fi interpretat în acest fel. Însă dacă trebuie să continui să fiu consecvent, relatând adevărul, îmbrăcat fiind în hainele povestitorului, atunci nu pot acum să schimb ceva în relatarea evenimentelor doar ca ele să nu pară exagerate. Asta este! Fiecare este liber să creadă ce vrea. Eu sunt cu conştiinţa împăcată.

P7180959_iFish

Anonimus Black Bibi

Anonimus Black Bibi ( denumire de lucru)

Cârlig: – #8 Kamasan

Corp: – floss negru şi floss portocaliu plasat pe prima treime dinspre coadă

Cerclaj: – sârmă de 0,1 mm argintie

Aripă: – doi fulgi de bibilică, spate în spate

Hackel: – fibră din fulgul de bibilică legat fals

Cap: – aţă neagră şi lac incolor

Banda portocalie, având dedesubt flossul negru, în apă devine mult mai estompată ca şi culoare, dar suficient să atragă atenţia la ea şi să realizeze contrastul în monotonia de negru. Nu este prima data că folosesc natura ca sursă de inspiraţie. Mai ales fluturii şi păsările mă inspiră în asocierea şi combinarea culorilor. Cât priveşte eficienţa ei? A fost doar o întâmplare de excepţie? Rămâne de văzut. Este o muscă ce mie î-mi inspiră încredere doar privind la ea.

Flyfishing, Flytying, Locuri

About the author

Privesc obsesiv la tot ce misca in ecosistemul unui rau. Ochii mi se umplu de lacrimi, la fiecare reintalnire cu Regina Nordului. Toxicoman irecuperabil, ma droghez cu doze cosiderabile de fly fishing zilnic. Nu stiu tot si nici nu ma intereseaza sa stiu. Dar un lucru il stiu cu siguranta, ca nimic pe lume nu poate fi mai divin, decat o apa turcoaz, un bat de doua maini, un fir WF lansat transversal pe rau, un forfac Int., o musca conceputa si legata de mine la capatul forfacului si asteptarea/speranta/visul ce ma acapareaza, ca un pastrav de mare sa se lase ademenit. Iar daca mai am si un prieten de suflet cu mine in jurul focului de tabara, gandul mi se indreapta spre Dumnezeu si-i multumesc.

6 Responses to ““Pescuind” pe ici pe colo”

  1. Remus says:

    Am vazut si pe aci fluturi de genul ala. Alte victime a mai facut bibi?

  2. Petru says:

    Inca nu. 🙂
    Dar voi merge in weekend. Te tin la curent.

  3. romulus says:

    faptul cum s-a ,, nascut ” streamerul, jos palaria , faptul ca ai prins cu el, jos palaria.

  4. Petru says:

    “Jos palaria” pentru comentar. 🙂

  5. Teu says:

    Sunteti un artist si in ce priveste povestea si in ce priveste streamarul

  6. Petru says:

    @ Teu, … Multumesc pentru comentariul de apreciere. Scriu pentru voi si daca randurile mele va plac si va inspira, mi-am atins scopul urmarit. 🙂

Leave a Reply