Feher Ernest: “Numai să înceapă sezonul, că-s pe apă”

18 Feb, 2012 |

Pe la nouă – zece ani am început pescuitul, era cam în ’48 – ’49. Am avut un văr care mă ațâța să mergem la pescuit. Era mai bătrân, Balint Alexandru. Mergeam cu el, eu adunam râme, viermi, coropișnițe toate animalele necesare, produse pentru nadă, să zic așa.

Duminica devreme, venea și mă chema la pescuit. Făceam la kilometri din Ocna Dejului (un cartier al Dejului, lângă salina de sare) până la barajul de la Mânăstirea. Sunt vreo 5 km, pe jos, peste câmp. Atunci, pe Someșul Mic se pescuia. Era curată apa, nu curgea atâta mizerie. Eu așa am zis, când mă duc la pescuit, mă duc la pescuit. Îmi iau trusa de voblere, de linguri, heintz blinker-ere, antirăsucitoare, scule care trebuie și un singur băț. Îmi place la blinker, este plăcerea mea la lingură. Dau, arunc, cea mai mare plăcere este atunci când o atacă, îl simți în băț. Aici e un lucru sigur… ori îți rupe firul când atacă, ori rămâne în botă.

Primul băț de lingură care l-am avut. A fost din coadă de mătură, cotor strunjit, aranjat și șpițul din sârmă de oțel de 5 mm, tras la polizor, făcut conic, pus inele, cu mulinetă cu tambur fix. Dădeam cu sfoară. Mai tarziu mi-am cumparat o mulinetă Metrom, fabricată cred la Brașov. Era bună că avea tambur mare. Nu era apărut nailonul, a apărut mai târziu, prin ani ’60.
Vărul meu o cumpărat o rola de nailon. Era scumpă și salarile… mici. Eu când am cumpărat Rileh-Rex era 300 de lei și am avut un salar de 325. Prima mulinetă serioasă am cumpărat-o în ’63 de la profesorul Pavai. El nu o pescuit la lingură, pescuia la fund și mi l-a vândut mie. Mergeam la podul de fier de la gară și lăsam lingura să meargă la fund, ridicam și erau pe ea somni de 8 -10 kg. Atâția erau atunci, du-te să vezi acuma dacă poți prinde unul.

Lingurile le făceam noi. Făceam rotative. De oscilante am aflat, mai ales pentru avat, mai târziu de la un unchi bătrân din Târgu Mureș. A venit în Dej și s-a dus la pescuit la lingură. Atâția avați a prins de vărul meu o venit nebun la mine să-mi zică ce s-a întamplat. Mi-a arătat lingura, era ca un peștisor, ne-am apucat și am imitat-o și de-a lungul timpului am făcut tot felul de modele.

 

[nggallery id=3]

 

Eu făceam profesionala la Cluj. Acolo era un magazin de pescuit, împreuna cu tutungerie, tabac. Acolo mai vedeam scule. Aveau vreo 10 – 15 modele de linguri. Când a venit Căileanu la depou m-am aliat cu el și am zis ,,Hai să facem ștanțe, tu faci lucrul de strung și eu lucru fin de mână”. Și ne-am apucat și am făcut matrițe, eram la atelier și făceam rost de tabla de 0,5 – 0,6, mai groasă nu era bună la rotative și ștanțam câte 50 de linguri. După aia dădeam găuri, veneam acasă și le montam, puneam plumbi. Făceam din cutie de conservă, îți dai seama? Și erau bune, prindeam pește. Vezi, acuma că și dacă o faci din aur tot nu prinzi. Ăsta este adevărul. Mulțumita și balastierelor ăstea, dacă te duci de la Mica în sus, până la Beclean, sunt vreo 5 – 6 balastiere, pe 25 de kilometri. Alea tot scormonesc și strică locurile de depunere a icrelor și dacă nu pot depune icrele se îmbolnavesc și mor. Aici erau locurile lor, unde se băteau. S-au schimbat și iernile. De exemplu dacă iernile, cum sunt acuma, nu sunt ape înghețate, peștele nu stă la fund să hiberneze. Umblă după mâncare, nu se dezvoltă așa cum trebuie. Primăvara când venea, începea peștele să se alimenteze bine, să se pregăteasca de nuntă, să zic așa. Depunea icre. Asta este ca și viața omului. Prin februarie, depunea știuca, prin martie la sfârșit avatul și apoi restul speciilor.

Îmi amintesc când s-a făcut barajul de la Mica. Era loc bun și de clean, la baraj. Aruncai lingura spre partea cu triajul, nu exista să nu bată sau să nu prinzi pește. Cleanul venea până lângă picioare și acolo bătea. Pescuiam o dată pe locul acela și prindeam clean. Vine Căileanu spre mine și zice ,,Nu crezi că-ți ajunge?” ,,Da eu am venit la tine când ai prins? Taci din gură și pescuiește!”. El era pe undeva și invidios, cu toți eram prieteni de lingură, Bătranu’ Man, Mate Zoli, frați Stănescu… Mi-a plăcut de ei că nu erau oameni lacomi, mergeam la pescuit din plăcere, să vadă cum umblă peștele după lingură. Urmăream când vine dupa ea, trăgeam mai tare sau mai încet, sunt niște șmecherii, ca și la muscărit.

Hai să-ți spun una când la o singură aruncătură am luat un somn de 25 de kg. Într-o zi, sâmbătă, duminică – nu știu precis când, eram în pensie, i-au bicicleta și mă duc jos la Viile Dejului. Lângă Pârâul Dracului, știi unde este. Acolo, mai în sus, unde intră canalul de la abator, mă duc și stau până la amiaz. Tot am dat, am lasat vreo 6 linguri, nimic nu am reușit să prind. O lovitură, ceva, nici clean nici avat, nimic absolut. Parcă nici nu era pește acolo. M-am enervat, i-au bicicleta pe spate, că acolo e malul abrupt și ies pe drum. Zic hai să mă duc până la baraj. Era o caldură… transpirai stând pe loc și am mers până la tribunal și mă gândesc hai să mă duc până la unire. Acolo unde erau ștrandul lângă înalta tensiune. Și dau să merg cu bicicleta, am trecut podul de beton și m-am tot dus. Ajung acolo, erau vreo trei băieți cu cortul și cu bețe la plumb. No, zic, aici nu mai pot pescui, așa în gândul meu zic… hai totuși să încerc și îi întreb pe băieți dacă pot să arunc cu lingura mai în jos de ei. Mă bag în apă până în genunchi, afară cald, zic cel puțin mă înviorez dacă stau cu picioarele în apă. Arunc lingura, o oscilanta de 6 cm tip heinz blinker, o las la fund. Când a ajuns la fund, o ridic și dau un pic de avânt din vârful bățului. Când am mișcat-o nu am recuperat de două ori și odată s-o înțepenit. Dau contră ,,I pă el!” zic. ”No hai Mișule afară, ăstai pește”. Dar era o cioata acolo și eu nu am știut. Eu am avut noroc și am aruncat lângă cioată, peștele l-am prins după cioată, în jos mergea da’ în sus nu venea și tot mă căznesc. Am avut fir românesc de 0,30. Când o văzut baieții că mă necăjesc cu peștele au venit la mine. Am zis ,,Care te pricepi la pescuit?”, zice unul ,,Eu!”, no zic ,,Ține bățul și dacă o cere fir, lasă să tragă, că eu vreau să înot până dincolo și să-l dezgăț, dacă reușesc. Și iau firul pe umăr și înot. Când ajung la cioată, trag să dezgăț și odată simt că vine. ”Acuma recuperează” îi zic la băiat. Trag încă un pic, simt că vine și dintr-o dată am simțit la picioare cum s-o mișcat somnul, am lăsat firul din mână și somnul a luat-o în jos. Am înotat înapoi, am luat bățul de la băiat, somnul s-a întors să vină înapoi la cioată. ,,Nu acolo!” zic eu. ,,Către mine, somul venea cu viteză în sus și îl trag cum venea în sus și a ajuns în apă mică de vreo jumătate de metru. Spatele îi era afară din apă. Mă gândesc cum să-l scot și zic la unul din băieți ,,Care nu se teme de somn?”,, Eu!” ,, Atunci bagă-te în apă și bagă-i degetul mare în gură și întoarce-i falca” ,,Da’ mă mușcă!”,,Nu te mușcă dacă faci așa cum îti zic eu. Dacă nu, i-a peștele între picioare și bagă degetul mare în branhii și ridică-l cu ambele mâini în sus”. Așa a și făcut. ,,Vai domnule, ăsta este mai mare ca mine!”. No, așa o fost, o singură aruncare și l-am prins. L-am legat pe bicicletă și când ajung la podul gării s-o spart roata din spate. No, zic, acuma împinge tu mutule până pe Dealul Florilor (cartier al Dejului).

Stai să-ți povestesc, încă una era prin ani ’68 – ’69, era magazinul Sportul în centru orașului. Fata mea avea atunci vreo 2 ani și mă duc cu ea în brațe, mă duc la magazin. Era acolo o vânzătoare, nu mai știu cum o chema, și zic să-mi dea un băț de pescuit. Era unul acolo cu o husă, așa o culoare, bătea la ochi și fata, cand vede așa culoare, o pus mâna pe el și zice tata asta ,,cici cici”. “Doamnă, ăsta băț îl vreau!”. Și l-am cumpărat. Era un băț galben de 2,10 metri. Mă duc acasă, montez mulineta pe el, Rileh-Rex-ul, tot absolut.  Vine la mine vărul meu ,,Ernö hai să mergem la pescuit la baraj!” ,,Mă Soni tu ești nebun, pe căldura asta, am crezut că înebunesc stând în casă”. Hai și hai. Zic, hai să mergem, i-au și eu bicicleta avea și el, pedalăm până la baraj la Mica. Ajungem acolo și ne băgăm în apă, la groapă mare unde dacă ai facut un pas, servus, nu-ți mai vedeai nici bățul. Pe malul celălat erau frații Stănescu toți trei cu cortul și Căileanu. Căileanu, când ne-o vazut, o zis să nu mai dăm acolo că ne încurcăm firele. Am zis las că le descâlcim noi. Arunc eu lingura, las’ la fund, trag lingura rotativa, cam 5 cm lungă cu formă de pară și am tras în sus și când era aproape de picior simt greu. A luat-o în jos, ”oare ce s-o întâmplat am zis uimit?” Odată mi-a îndoit bățul și tot trăgea în jos, trăgea de mulineta, oare am prins o cârpă? Zic catre Soni “Îi bai, îi somn, îi pe el”. Când o văzut ăștia de pe margine, Căilenu zice, ”Uită acum o venit și deja l-o prins și noi stăm aici de 3 zile și nu prindem nimic. Scot afară somnul. 18 kilograme, mergem înapoi și mai prind unul de 7 kilograme. Soni agață o știucă peste 1m, sare în sus când pică jos pleacă cu lingura. O tăiat firul. ”No”, zic către Soni, ”somnul mic este al tău”.  Am împachetat și le fac la ăștia ,,Servus”. Numai că nu plezneau de ciudă.

Ce s-o întâmplat odata la Sânmărghita, o fost o moară veche, au rămas numai niște pari în apă. Pun o lingură de avat în formă de pește și arunc, mulinez, simt un atac, mulinez, mai simt un atac, zic, ”da ce dracu”, așa o venit de parca am agățat o bucată de sac, oare ce s-o întâmplat. Când vine la mal, mă uit pe ancoră, doi avați, unul era cam de 1kg și celălalt de 600 de grame. Ala mic probabil că l-am agățat primul și o venit și al doilea de o atacat lingura. Când le-am arătat la aștia s-au mirat că așa ceva nu or mai văzut. Am mai fost odată la Sânmărghita la știucă și am prins 7 știuci. Ultima știucă am agățat-o că am văzut unde o bătut, o aduc eu și vine un pescar să mă ajute cu minciocul, ajunge știuca lângă mal și sare în sus, omul întinde minciocul și știuca cade în mincioc. Pescarul zice ,,No asta este a mea că eu am prins-o” zic eu “Dacă mi-o dai bine dacă nu, s-o mănânci sănătos”.
Pescuitul la lingură este cea mai mare pasiune a mea. Și acum, vezi că bețele sunt pregătite, numai să înceapă sezonul, că-s pe apă.

Interviuri, Spinning

About the author

M-am născut lângă un tată blinkerist, am crescut pe malul Someșului, și m-am maturizat cu pescuitul la muscă, activitate care mi-a adus o mulțime de prieteni de suflet .

16 Responses to “Feher Ernest: “Numai să înceapă sezonul, că-s pe apă””

  1. romulus says:

    Codrut iti multumesc, in numele lui Erno

    • Codrut iFish says:

      Spune-i sa fie sanatos si sa aiba fir intins. Cand am sa ajung pe acolo clar vom tampona cate un pahar de horinca.

  2. romulus says:

    Dupa ce tatal meu s-a imbolnavit si nu a mai iesit la pescuit, acest prieten pescar, Erno, a fost profesorul meu la lingura.
    Respect din partea mea.

  3. romulus says:

    Multumesc prietenilor meu care m-au ajutat sa fac aceste interviuri:

    Codrut Bendovski
    Schubert Vilhelm
    Stanescu Remus

  4. gabie says:

    ai facut o munca frumoasa romi si, te asigur , de mare efect.

  5. romulus says:

    Gabie… multumesc din suflet

  6. remus says:

    Nici tigara de dupa, nici prima bere dimineata cand te arde instalatia, nimic nu se compara cu prima licarire de lumina pe malul raului. Doar apa e invaluita in ceata si auzi pestii care-si incep activitatea. Fiorul si sperantele unui astfel de inceput de ziua e fara egal. In astfel de momente pe malul opus, vegetatia de 2m plina de roua incepe sa se agite si dupa o lupta indelungata ( in care tu te intrebi ce dracu e acolo, in locul ala inaccesibil) apare Erno ud pana la piele. E asa de ud ca nu se mai oboseste sa se dezbrace daca se agata lingura, si intra imbracat in apa. Primul semn ca-i el e sunetul pe care-l face pick-ul de Rileh-rex 57 cand se inchide. Inconfundabil!( Intotdeauna cand auzeai asa ceva pe Somes, si nu puteai vedea cine-i din cauza vegetatie sau distantei, stiai ca e cineva de-al tau.) Erno intotdeauna era semn bun: locul e bun! Si incepe lansatul. ” Mai Remus, daca te-ar pune maica-ta sa dai atata la rasnita ce ai zice?” …

  7. romulus says:

    Adevarat, de cate ori nu s-a intamplat acest lucru, acum 2 ani Erno avea 71 , pescuiam la musca la Sanmargita, si aud un sunet cunoscut de pick-up de Rileh-rex, si nu trece mult si apare Erno din niste rachite, de habar nu am cum a putut trece prin ele. A mers cu trenul pana la Reteag si apoi pe jos pe malul Somesului ca sa ajunga la baraj ,inapoi, cam 10km, pe apa.
    L-am luat cu masina si am mers la baraj, acolo am mai pescuit si apoi acasa.
    O vitalitate de neimaginat.

  8. romulus says:

    Aseara l-am adus la mine, sa vada articolele, ca nu are internet, i s-au umezit ochii, si binenteles ca am derulat alte povesti de pescuit

  9. Ghenadie says:

    mersi romi, e ceva sa vezi oameni care stiu ce inseamna pescuitul si respecta asta. eu am fost atras tot in urma povestirilor despre pescuitul a lu’ taica-miu si a unchiului.

  10. horatiu says:

    Sa va povesteasca erno despre AMBROZIE…pacat…

  11. Codrut says:

    Delicios, ohne worte

  12. Codrut says:

    Sunt doi ani de cand am pornit site-ul asta si tot la seria facuta de Romi despre pescarii Dej-ului ma uit cel mai mult. Asta a fost si spiritul cu care am pornit. Nu am ajuns sa-i cunosc, nici nu are importanta. Imi este clar fara doar si poate ca sunt batranii fondatori iFish.

  13. Remus says:

    Lipsesc doi din echipa acelor vremuri: tata si Iutu Caileanu.

  14. romi says:

    Nu-mi facc griji pt ei sigur beau cate o horinca pe malul unui rau curat.
    Da Codrut, crede-ma ca sunt foarte incantat ca am reusit sa aduc acesti oameni cateva minute de poveste,adica o viata de pescuit , meritau sa fie ascultati, Erno nu are internet si l-am dus la mine sa vada si i-au dat lacrimile,atunci am stiut ca nu a fost in zadar, iti dai seama cum ma asteapta sa le povestesc cum am pescuit aici ca stiu ca sunt plecat,si va asigur prieteni ca atnuci cand o sa povestesc o sa dau impresia ca au fost aici cu mine,fiecare si-a adus mai mult sau mai putin aportul in educatia mea de a pescui. Da sunt primii membrii ifish

  15. Magrebinu Cotleteanu says:

    Oioioioiiiii…… Frumoase aventuri… Dar ce bine ABEREAZA omu’ 🙂 🙂 🙂 Oricum, mai descretim mintile. La podistile Dejului, erau si avati de peste 10kg si salai uriasi.

Leave a Reply