Fly Fishing Austria

16 Aug, 2012 |

Atracţia Alpilor pentru pescarii sportivi este identică cu cea a iubitorilor de schi. Numeroasele râuri cu afluenţii lor, cât şi lacurile austriece, sunt în permanenţă un motiv bun de a vizita această ţară nu doar iarna, dar şi vara.

Ofertele de cazare sunt variate iar ospitalitatea austriecilor este deja bine cunoscută în întreaga lume. Totul este organizat şi administrat fără cusur. Austriecilor le place să fie mândri de ceea ce fac, iar în industria turismului nu mai au nevoie de sfaturi. Dimpotrivă, sunt ei cei care pot fi luaţi ca model prin felul în care reuşesc să exploateze resursele naturale în folosul prosperităţii locale, regionale și naţionale. Ei ştiu de foarte mult timp că doar uniţi pot realiza lucruri bune și de calitate.

Apele limpezi ale râurilor Austriei

Altermarkt im Pongau

Primesc pe e-mail o invitaţie:  „Hai să mergem împreună în Austria, la un pescuit! Ce zici, vii cu noi?” De mult mi-am dorit să simt la faţa locului Austria şi ospitalitatea austriacă. „Da! Hai să mergem!” Andrei imediat mi-a descris „trupa” şi locaţia. Am hotărât punctul de întâlnire: ”Prima parcare după Budapesta, pe autostrada către Viena.”
Am părăsit autostrada A9 şi am trecut de oraşul Liezen pe şoseaua regională E651. Sa întunecat de o oră şi nu avem ocazia să vedem prea mult din peisaj. În sfârşit, după multe ore de condus ajungem la destinaţie dupa ora 22:00 – Altermarkt im Pongau, Gasthof Markterwirt. Este joi seara şi gazda noastră, dincolo de programul normal, ne aşteaptă cu zâmbetul pe buze aşa cum ne-a promis. Camerele sunt mai mult decât ne-am aşteptat. Condiţii excelente, aprope mult prea „domneşti” pentru un pescar ca mine care este obișnuit să doarmă pe unde apucă, în maşină, în cort sau câte o dată chiar sub cerul liber. Ne cărăm bagajele în camere şi repede, repede, coborâm întreaga echipă la masă.

Gasthof Markterwirt ***

În sala de mese remarcăm preocuparea gazdelor pentru promovarea pescuitului și vânătorii. Panoplii cu trofee şi fotografii ce ne povestesc istoria gasthof-ului, împodobesc pereţii.  Au şi o tradiţie lungă în aceasta privinţă ce impune un deosebit respect. In 1752 s-a pus fundaţia a ceea ce azi este Gasthof Markterwirt. Familia Schneider are o lungă şi bogată experientă în industria turismului. Ori unde priveşti, totul este în asa fel ordonat, încât parcă ţi-au ghicit gândurile şi poftele. Totul este acolo unde ai vrea să fie şi orice întrebare pui, răspunsul începe cu „Desigur, nici o problemă, … avem, putem rezolva totul, nu vă faceţi probleme, vă dăm toate informaţiile necesare, s-a rezolvat, aveţi aici ceea ce ne-aţi cerut, etc” Eşti pur şi simplu năucit în primele câteva ore până când ajungi să te obişnuieşti cu această normalitate. Venind din România, ai o senzaţie stranie că tot ce auzi şi vezi este de domeniul visului şi apare inevitabil întrebarea „De unde această amabilitate, de ce aceşti oameni sunt atât de prietenoşi şi serviabili? Oare toate aceste servicii, cu care efectiv te bombardează, te vor costa în plus?” Nici vorbă de asa ceva! La plecare ne-au condus până la maşină. Şi-au luat la revedere cu speranţa că noi, întradevăr, am fost mulţumiţi de felul în care ne-au oferit serviciile lor și că vom reveni.
Trebuie să adaug doar un singur amănunt. Mâncarea ce ne-a fost servită pe întreaga durată a şederii, începând cu prima masă și până la ultimă, a fost excelentă, atât din punctul de vedere al calităţii, dar şi al servirii.

Pescuitul

Am avut la dispozitie două zile întregi rezervate doar pescuitului. Am pescuit la păstrăv pe un pârâu de munte, Enns, asemănător celor de prin Carpaţii româneşti. Ca şi pe porţiunea de pe Enns, pe care am pescuit, lacul Zauchensee, administrat de familia Schneider, l-am avut inclus fără plată deoarece eram rezidenţi ai hotelului. Am pescuit şi pe Murul superior, ceea ce a necesitat o deplasare cu maşina de aproximativ o oră și o autorizaţie corespunzătoare zonei de râu pe care urma să pescuim. Dar noi nu am facut decât să plătim. De tot aranjamentul, ce nu este chiar simplu când nu vorbeşti limba germană, s-au ocupat cei de la gasthof. Gazdele vă vor da toate informaţiile necesare vizavi de situaţia apelor din zonă, cum ajungeţi la ele, condiţiile de moment, reguli, etc. Domnul Schneider fiind şi el un împătimit al pescuitului sportiv sau ori cine ar fi la recepție în momentul sosirii voastre, va şti să vă răspundă la întrebări. Muşte artificiale veţi găsi şi la gasthof, la recepţie. Dar mai există în Altermark și un magazin cu articole sportive INTERSPORT care are un raion de pescuit sportiv, unde puteţi achiziţiona muşte artificiale. Au şi pentru spinning cam tot ce ar fi nevoie. Pe toate apele ce le-am pescuit se aplică C&R.

Râul Enns

Enns

Râul este de dimensiuni mici. Conţine păstrăv de dimensiuni normale. Pescuitul este uşor şi poate fi mai la îndemână muscarilor cu mai puţină experienţă. Nu necesită distanţe mari de lansare şi accesibilitatea este relativ bună. Se poate pescui cu muşte uscate dar şi cu nimfe şi streamere mici.

Păstrăvi ai lacurilor austriece, în patrulare

Zauchensee

Lacul este situat la o altitudine de 1350 m, doar la 10 km de Altermarkt, într-o mică statiune a sporturilor de iarnă şi drumeţii montane. Este populat cu păstrăv şi păstrăv curcubeu. Cu toate că lacul are şi adâncimi de peste 5-6 m, datorită apei extrem de limpenzi, peştii se ridică la muştele uscate din adâncuri şi atacurile sunt destul de dese. Familia Schneider deţin şi pe marginea lacului posibilităţi bune de cazare. Se numeşte „Casa de vânătoare”. Pentru informaţii mai detailate vă rog apelaţi la cele de pe siteul www.markterwirt.com.

„Andrei hai sa punem o barca pe apa. Ce zici?” „Da Petru! Sunt de acord.”

De la gazdele noastre am primit indicaţii în privinţa locului ude se află cheia de la lada cu vâsle. Barca am împins-o pe apă. Ne-am luat beţele şi trăgând uşor la rame ne-am deplasat în linişte în capătul opus al lacului. Bătea o briză uşoară dinspre munţii din jur ce, încet, ne purta barca spre zona de unde tocmai venisem. Soarele era puternic atunci când ieşea din nori. Lansam, fiecare, plasat în capătul lui de barcă. Primul păstrăv se ridică la uscata lui Andrei, Aschimodia. Eu pescuiesc cu un streamer pe care-l recuperez încet cu „hand twist”. După câteva lansări fără rezultat  simt muşcătura hotărâtă şi înţep, tocmai când mă gândeam să schimb şi eu tactica, deoarece Andrei a mai luat doi peşti între timp. Un păstrăv cu urme vădite de subnutriţie, într-un ecosistem ce nu poate pe termen lung să-i ofere condiţii optime de viaţă, se reîntoarce imediat de unde a venit.  Cad pe gânduri şi-l privesc pe Andrei cum lansează. Urmăresc cum Aschimodia se aşează pe apa şi nu trec decât câteva secunde până când văd o străfugerare acolo jos, la doi-trei merti adâncime şi un păstrăv atacă musca convins că este una adevărată. Se înţeapă singur, iar Andrei îl aduce fără probleme lângă barcă, eliberându-l fără să-l mai scoată din apă.
Se lasă seara şi aerul rece de pe versanţii muntoşi, coboară peste noi. Răcoarea s-a instaurat pe lac imediat ce soarele s-a ascuns după piscurile din jurul nostru şi mâinile noastre umede au îngheţat. Mă uit la ceas şi întreb: „Andrei, nu crezi că ar fi cazul să ne retragem? Mie mi s-a făcut foame.” Răspunsul este afirmativ. Ne strângem catrafusele și în câteva minute ajungem la Gasthof Markterwirt.
Câţi păstrăvi am luat? Mulţi, ţinând cont că nu am stat decât 3-4 ore! Marea majoritate au fost luaţi de Andrei la Aschimodie. El a fost cel mai înverșunat lansator dintre noi doi. Eu am mai privit, „doar aşa”, peisajul din jur, pe ceilalti ce se încăpătânau să pescuiască de pe mal şi pe Andrei cum savura lansatul şi muşcăturile păstrăvilor ce nu conteneau să-i atace uscata. Sigur că cel mai satisfacut dintre noi toți, de pescuitul pe lac, a fost Andrei.

Pentru cei ce nu vor să se deplaseze în căutarea peştelui şi vor un pescuit comod, poate vin la această locaţie şi cu familia, pescuitul pe lacul Zauchensee fiind locul potrivit. Eu personal nu mă dau în vânt după acest tip de pescuit în lacuri Putt&Take. Ecosisteme sărace, în mare parte din ele, fac ca peştii implantaţi să ducă lipsă de hrană naturală, ceea ce după părerea mea îi fac extrem de vulnerabili. Mie mi se pare că este mult prea usor să-i păcăleşti. Agresivitatea lor este de fapt forţată de condiţiile în care trăiesc. Dar asta nu înseamnă că pescuitul în sine nu conferă satisfacţia bine meritată celui care insistă şi găseşte musca potrivită. Andrei este un bun exemplu în acest sens şi o spun fară să încerc să-i diminuez cumva meritele. Dimpotrivă! Recomand cu căldură acest gen de pescuit, mai ales începătorilor ce au nevoie de confirmarea practică a îndemănarii la care au ajuns.

Mur

Ne sculăm de vreme, sâmbătă dimineaţa şi după un „frühstuck” luat în grabă, „decolăm” cu destinaţia râul Mur. Drumul este de o frumuseţe deosebită. Treci prin chei, a căror pereţi ai senzaţia că poţi să-i atingi dacă scoţi mâna pe geamurile laterale ale maşinii. Obertauern este localitatea până unde urci în traversarea pasului. Cu toate că încă este doar mijlocul lui septembrie, la trecerea noastră prin staţiune vedem cum un elicopter cu schiori, se pregăteşte să decoleze spre piscurile ce deja sunt albe de-a binelea. De aici drumul coboară în permanență şi după 15-20 de minute intrezărim acolo jos în vale, o fâşie argintie. Murul, ţinta noastră în această frumoasă zi de toamnă. Fiind un sfârşit de sezon, pe porţiunea pe care avem autorizaţie de pescuit, cel puţin în dimineaţa asta, suntem singuri. Aşa că ne apucăm de pescuit cu speranţe şi emoţii la ce va urma să vie.

Murul superior

Înainte de masă

Eu aleg să merg în amonte de locul în care am parcat maşinile. De pe mal, privesc râul şi văd o serie de locuri bune de pescuit. Mă hotărăsc să le depaşesc şi mai merg înca vreo 150-200 de metri mai sus. Acolo văd o nouă locaţie care ar putea fi o zonă bună de dat la streamere şi mă hotărăsc să încep să pescuiesc.
Lansez în aval, 45-60 de grade transversal pe direcţia de curgere a râului. Când tocmai începusem să mă gândesc că ar fi bine să mă deplasez la următoarea locaţie, un tremurat uşor în fir mă scoate din amorţeala în care căzusem. Înţep hotărât şi surpriza enormă. Cârligul se înfige în ceva neaşteptat de solid, ca un buştean, dar care imediat răspunde cu cateva zmucituri brutale. Peştele o ia direct în curent, îl traversează şi se plasează într-o bulboană lângă malul opus. Uau! Adrenalina îmi inundă tot corpul şi inima o ia razna. „Ceeeeee? Cum?! Un pastrăvoi? Oare cât poate sa aibe? 4-5 kg? Poate!” Întrebările mă asaltează şi după câteva minute în care m-am lăsat în voia lor, mă scutur de ele şi îmi ordon concentrare. Peştele este tot acolo în bulboană şi nici una din încercările mele de al scoate de acolo nu au reuşit. Mă hotărăsc să forţez puţin şi mai mult presiunea pe fir. Ridic băţul doar la 45 de grade şi fac doi paşi mici înapoi. Aud cum frecvenţa vâjâitului pe care firul de nylon o face în curent, creşte cu o octavă. Peştele de data asta se pune în mişcare şi iese în curent trăgând dupa el 15-25 m de backing. Parchează imediat dupa un bolovan ce produce la suprafaţa apei un „V” exact în mijlocul râului. Acolo jos, când a cotit spre bolovan, l-am zarit pentru o fracţiune de secundă. „Cel putin 4 kg!” Ies pe mal, cu picioare tremurânde şi mulinez încet metru după metru de backing. Când ajung la acelaşi nivel cu peştele măresc presiunea şi acesta ţâşneşte accelerat în amonte de parcă acum l-am înţepat. Dintr-o dată totul se termină tot la fel de surprinzător și brusc cum a început. Firul sare deasupra apei şi cade într-o „gramadă dezorganizată” la câţiva metri de mal. Băţul sa destins brusc. Rămân perplex doar 2-3 secunde şi … „Oooo Nuuuuu! L-am pierdut.” Dar imediat îmi apare un zâmbet, atât pe faţă cât şi în suflet. „Încântat de cunostinţă d-le păstrăv! Mur îţi mulţumesc!” Fantastic ce experienţă. Un „lup bătrân” al adâncurilor Murului, m-a salutat aşa doar, în treacăt. Ce mai pot să-mi doresc? Da, poate ar fi fost frumos să pot să-l şi fotografiez. Dar nu-i nimic. Data viitoare. Că întotdeauna trebuie să lăsăm loc şi de o dată viitoare.

Păstrăvul a muşcat

La prânz

Ne adunăm toţi pe malul unei vâltori mari, provocate de o stâncă considerabila, ce face ca apa Murului să cadă vertiginos şi să creeze o zona adâncă. O bulboană. Andrei intră în apă şi se plasează în umbra marelui bolovan. Aici apa vine din sens invers. El lansează în zona în care apa, încet, se apropie de cursul principal al şuvoiului. Tot Aschimodia este musca ce pluteşte acolo la capătul forfacului. Dintr-o dată, o bătaie la suprafaţa apei. Andrei a auzit-o, dar nu a vazut exact locaţia. Îi strig „Mai scoate exact 1,5 metri de fir şi lansează paralel cu peretele din stânga ta, exact la confluenţa celor doi curenţi.” Andrei se supune şi lansează din nou. Aschimodia se aşează pe valurele provocate de căderea apei Murului. Trece o secundă, doua, trei … şi „Pleosc!”, o plescăială şi musca dispare. Prietenul înţeapă imediat. Baţul se încovoaie și peştele începe seria de sprinturi, în toate direcţiile. Andrei concentrat la maxim, parează toate încercările păstrăvului de a ieşi în curentul principal. Eu înşfac camera şi mă apuc de pozat. Într-un târziu, Andrei reuşeşte să-l aducă la mincioc şi bătălia se încheie.

… si poza pentru albumul amitirilor

Un păstrăv frumos stă cuminte la pozat. Andrei îl eliberează, după ce se asigură că acesta şi-a revenit cât de cât, să-şi continue singur recuperarea defintivă, acolo în adâncurile râului Mur. Îşi scoate şapca şi salută. Se întoarce spre noi şi ne zambeşte. Îl felicităm toţi într-un cor adhoc de voci ce i-ar scoate peri albi oricărui dirijor. Cel puţin eu, mă simt ca şi cum aş fi fost personajul principal. Ies pe mal şi ma uit la pozele făcute. Mi s-a facut foame şi mi s-a facut de o cafea.

Pod de lemn peste Mur. Aici am început şi tot aici am încheiat sesiunea de pescuit la muscă atrificială de pe acest râu austriac.

După-masă şi seara

Ne întoarcem la locul unde ne-am oprit de dimineaţă. Intru în apă şi lasez cu La Mouche, transversal pe curent, lasând ca acesta să-mi poarte musca spre malul meu. Ceilalţi, continuă cu uscatele. Nimeni, nimic. Mai fac câteva lansări şi „trrrr-trrt” vine muşcătura. Înţep şi imediat peştele încearcă să se îndrepte catre malul opus. Nu îl las şi îl ţin în curent fără prea mari probleme. Baţul #5 şi forfacul de 0,18, nu au nici o problemă să se împotrivească voinţei peştelui. După câteva minute aduc la mal un curcubeu frumuşel. Îl eliberez şi el se aseaza în spatele unui bolovan, menţinându-se acolo fără probleme. Îl mai urmează încă patru bucăţi cam de aceeaşi dimensiune. Către final am ramas doar eu şi Călin. Restul echipei a plecat deja alungați de frigul ce s-a lăsat o dată cu venirea serii. 5-6 grade în aer. Nici apa Murului nu este caldă. 14 grade media zilei. Eu am rezistat fară probleme fiind echipat cu fleece-uri groase pe sub combinezonul de pescuit şi jacheta impermeabilă. În schimb Călin, bate cuie zdravene. Este verde la buze şi dârdâie de frig. „Măi omule … de ce naiba nu mi-ai spus că suferi de frig?” … îi spun şi ies la mal. Ne îndreptăm spre maşină. O pornesc imediat să se încălzească motorul.

Un păstrăv de seară de pe Mur

Asta a fost, de data asta! Murul superior este, fără doar şi poate, un râu pe care aș putea să-l îndrăgesc şi să mi-l fac al meu. Doar că nu este nici aproape şi nici ieftin să ajungi la el. Are peşte şi pescuitul pe malurile lui, lipsite de mizerii şi PET-uri, este o experientă plăcută şi pe alocuri poate da şi întâlniri cu peşti serioşi. Apele Murului adăpostesc, păstrăv, păstrăv curcubeu şi lipan. Mai în aval, dincolo de locul în care am pescuit noi, exista şi Hucho-Hucho, lostriţă, un peşte, pe care mulţi dintre noi muscarii am vrea să-l avem pe lista personală de specii prinse. Pentru detalii suplimentare despre pescuitul pe Mur, vă rog adresaţi-vă celor de la Gasthof Markterwirt.

 Concluzia

Austria nu mai are nevoie de prezentare ca ţară turistică. Infrastructura este pusa la punct, încât şi pe cele mai mici drumeaguri de munte din zonă, mergi pe asfalt. Cazările sunt de la cele mai simple la cele de 4 şi 5 stele. Gasthof Markterwirt este fără doar şi poate un punct de plecare excelent pentru o saptamână de pescuit în Austria. Zona are ce oferi tuturor gusturilor şi nivelurilor de îndemânare în mânuirea sculelor de pescuit sportiv. Dar toate vin la un preţ peste mediu, ceea ce înseamnă ca nu este o distracţie chiar ieftină. Însă dacă dispuneţi per total de 1000 de euro şi vreţi să-i cheltuiţi împreună cu familia, dar în acelaşi timp aţi vrea să vă satisfaceţi şi plăcerea de a pescui cu muscă artificială, nu ezitaţi nici un moment. Vă garantez că nu veţi avea regrete. Apele sunt impecabil administrate şi au peşte nu numai în fotografiile siteurilor de pe internet. Cu răbdare şi cu muşte potrivite sunt sigur că veţi reuşi şi voi să păcăliţi păstrăvii Austriei. Nu aveţi muşte? Vă ajutăm noi să vă compuneţi o cutie pentru un pescuit pe Enns, Zauchensee sau Mur.

Un lac austriac în umbra unui castel. Are şi peşte! Curcubeu şi crap

Câteva reflecţii la încheiere

Nu în totdeauna un exemplar capital sau multe, multe kilograme de peşte sunt motive să fii mulţumit la o expediţie la pescuit. Nu trofeele pe pereţi şi în poze sunt răsplata pentru efortul depus.
Pentru mine ambianţa naturală în care pescuiesc este Nr.1. Ea este completată de plăcerea de a mă însoţi cu oameni veseli şi buni camarazi. Nimic nu este mai plăcut şi mai relaxant decât să porţi o discuţie la un pahar de vin bun. Despre pescuit, muşte şi tehnici de legat. Să schimbi impresii, opinii, experienţe personale şi să poţi dărui, în primul rând, o mare parte din tine celor cu care te însoţeşti. Bucuria de a dărui este infinit mai placută atunci când vezi că cei din jurul tău se bucură de ceea ce primesc de la tine.
Dacă laşi de o parte stresul vieţii cotidiene şi obilgativitatea de a produce ceva ca lumea, că doar ai „băgat o droaie de bani” în ieşire cu amicii şi-ţi dai timp să observi natura în care te mişti, asculţi sunetele ei şi savurezi aerul curat ce-l respiri, atunci valorile artificiale, cum sunt banii, devin ceva fără importanță de moment. Cu ceea ce rămâi, sunt prieteniile celor cu care ţi-ai petrecut pentru un anumit moment, în trecerea ta prin viaţă, o experienta minunată în mijlocul naturii. Experienţă unică, irevocabilă şi care are o mare importanţă atât pentru tine cât şi pentru ceilalţi. Dă-ţi o şansă să poţi trăi clipa şi la pescuit mergi cu tolba de gânduri bune şi tot ce ai mai bun de dăruit.
Fii atent la natură! Ea încearcă în permanenţă să se menţină într-un continuu echilibru. Dacă şi tu îţi dai voie ca pentru un moment să laşi la o parte energiile negative şi te concentrezi la cele pozitive, vei avea doar de câştigat. Încercă sa te pui sufleteşte în echilibru. Lasă grijile acasă ca le vei găsi la întoarcere. Cât eşti la pescuit, nu trebuie să mai conteze nimic altceva decât, acel moment unic din viaţa ta.
Închipuiţi-vă că râul este un prieten foarte bun pe care îl revedeţi cu drag. Salutaţi-l cu respect şi bucurie în gand, înainte de a începe să pescuiţi. Bucuraţi-vă doar de „posibilitatea de a fi” cu băţul şi musca pe apă. Vă garantez, că în 9 din 10 cazuri, râul vă va surprinde în mod plăcut. Superstiții? Bla, bla, bla, vorbe goale? Ce vă costă să încercaţi?  Și nici măcar nu-i nevoie să-mi mulţumiţi pentru sfatul pe care de fapt vi-l ofer gratis.

Flyfishing, Locuri

About the author

Privesc obsesiv la tot ce misca in ecosistemul unui rau. Ochii mi se umplu de lacrimi, la fiecare reintalnire cu Regina Nordului. Toxicoman irecuperabil, ma droghez cu doze cosiderabile de fly fishing zilnic. Nu stiu tot si nici nu ma intereseaza sa stiu. Dar un lucru il stiu cu siguranta, ca nimic pe lume nu poate fi mai divin, decat o apa turcoaz, un bat de doua maini, un fir WF lansat transversal pe rau, un forfac Int., o musca conceputa si legata de mine la capatul forfacului si asteptarea/speranta/visul ce ma acapareaza, ca un pastrav de mare sa se lase ademenit. Iar daca mai am si un prieten de suflet cu mine in jurul focului de tabara, gandul mi se indreapta spre Dumnezeu si-i multumesc.

4 Responses to “Fly Fishing Austria”

  1. romulus says:

    Petru, felicitari pentru articol, frumoasa incheiere. mi-a facut o deosebita placere sa-l vad pe Andrei in poza , pe apa, relaxat.

  2. Petru says:

    Salve Romi … multumesc pentru apreciere. Despre incheiere … m-am tot ferit pana acum sa introduc aceste ganduri, pe care tu probabil le recunosti, din discutiile noastre private. Am prins curaj si cu indemnuri venite de la jumatatea mea (pe care o cunosti) m-am decis sa abordez un subiect, pana acum privat, sau eventual, atins doar in discutiile cu prieteni foarte apropiati. Dar consider ca am o experienta destul de edificatoare in legatura cu subiectul incat sa pot sa-l expun sub forma pe care o vezi si public. Cine vrea sa inteleaga intelege! Cine este ignorant si carcotas, va comenta. Dar pentru acei oameni care vor avea cel putin curajul sa incerce sa se apropie de rau si pasiunea aceasta a pescuitului cu musca artificiala, tinand cont de indemnul meu, vor avea o revelatia unei schimbari pozitive si vor simti ca in viata lor de pescar sa produs i schimbare capitala. … si asta a fost intentia mea. 🙂 Nimic altceva.

  3. Petru says:

    Cat despre Andrei … el a ajuns in stadiul in care, atunci cand este in echilibru, nu-i pare rau cand da drumul la un peste. Din potriva, se bucura. Muscatura devine tinta si restul este doar un proces prin care trebuie sa treaci, ca vrei sau ca nu vrei. In Austria, cu ocazia acestei iesiri, ambianta naturala exclusiva, discutiile noastre, au facut ca pe toti sa ne cuprinda aceasta stare de multumire si euforie, pe care ti-o da “doar” posibilitatea de a pune o musca pe asemenea ape curate si … dupa cum sa vazut si cu peste. Asa ca relaxarea ce poate fi citita pe fata lui, este o chintensenta a unor factori de moment, ce erau legati atat de pescuit, dar si de o relatie personala. Undeva in peisajul din jur se aflau doi ochi, care l-au privit de cand a facut primii pasi in viata. Ca acestia se aflau acolo si atunci, au contribuit la aceasta stare de spirit pe care o poti citi pe fata lui. 🙂

  4. romulus says:

    Petru, recunosc ca m-ai ajutat si pe mine, completandu-mi cunostintele in pescuitul la musca, sfaturi utile. Cat despre orele petrecute impreuna la pescuit, ce sa spun, sunt adanc inradacinate in mine .

Leave a Reply