Din nou pe Mureș, la avat

30 May, 2012 |

Sună mobilul și noul prieten de pescuit, Geo, mă provoacă la o partidă de pescuit pe Mureș. “Hai să ieșim, că eu sunt deja copt de căldură! Tu nu? E mai răcoare pe lângă apă!”

Unde sa mergem? Balastierele sau inmultit, ca ciupercile dupa ploaie pe cursul acestuia. Prin bunavointa organelor locale de mediu. Ca acestea polueaza Muresul si distrug literalmente intreaga natura din jurul raului, nu are nici o importanta. Cei pusi sa stea de paza ca generatiile viitoare sa aibe o natura diversificata si cat mai putin atinsa de mana omului, inchid ochii, iar sacalii economiei de piata isi fac de cap. Sunt neiertatori! Defriseaza, distrug digul de aparare contra inundatiilor, deverseaza uleiuri si produse petroliere in apa Muresului, dupa bunul lor plac. Utilajele ruginite, din care se scurg in pamant la voia intampalri, tot felul de substante petroliere, contamineaza raul. Pacat omenesc?! Oare Dumnezeu ii vede?

Ne departam de forfota masinilor de pe soseaua principala si ne continuam deplasarea pe un drum de praf. Ajungem la o bariera intr-un peisaj “muntos”, al gramezilor sortate de nisip. De ce aici? Pai nu avem timp sa cautam prea mult, seara se apropie. La capatul oricarui drum de praf, doar ballastiere. Parcam si ne culegem din portbagaj sculele si rucsacele. Incercam sa intuim cam pe unde se afla albia Muresului si ne indretpatm spre ea.

Trecem printre utilaje vechi, ruginite si gramezile imense de pietris. Miros greu de motorina si ulei ars. Cu un gust amar si o rana adanca in suflet ma indrept spre marginea malului. Sunt buimacit de caldura veri, dar mai ales de socul celor vazute, atat in balastiera cat si pe ambele maluri ce sunt marcate cu doua benzi albe de peturi. Asa arata malurile Muresului in 2000 si ceva.

Ajuns pe malul apei, nu reusesc sa ma concentrez la pescuitul in sine. Privesc in jurul meu si i-mi vine sa scot Kalasnikovul si sa fac revolutie. Cateva atacuri violente ale avatilor, ma fac sa uit pentru moment ca ma aflu cu balastiera in carca. Instinctul de pescar este excitat de atacurile avatilor. Imi montez batul, fixsez mulineta in suport, trag firul plutitor prin inelele acestuia si scot cutia de muste. Ce sa leg? Apa Muresului este usor murdara, dar spre limpezire. Aleg o musca de profil de vreo 7-8 cm lungime. O leg pe forfagul de 0,25 si fac primele lansari. In dreapta mea, cativa pescari localnici veniti cu bicicletele si ei atrasi de atacurile avatilor, lanseaza rotative si voblere cu lansete de spining. Ii vad cum se uita pe furis si ma observa curiosi, dar in acelasi timp si putin batjocoritori. Rasul la finalul comentariilor susotite intre ei, ma fac sa cred acest lucru. Parca aud “Un pescar la musca pe o apa de ses” … nu prea este o imagine “normala” pentru ei si cum tot ce este anormal pe la tara “este de ras”, rad si ei . Prietenul Geo incearca si el, undeva la vreo 100 m in aval, sa provoace muscatura unui avat ce bate relativ aproape de mal in apa de 30-40 cm. El, a inceput doar cu un an in urma sa pescuiasca cu musca artificiala, bat cu fir plutitor, la indemnurile mele. Prinzand cativa cleni i sa deschis apetitul pentru muscarit. Dar fiind un tip coleric, nu are rabdare sa exerseze lansarea pe uscat, dupa cum l-am sfatuit eu. Tehnica lui de lansare este cam “primitiva” si pe multe puncte gresita, ceea ce face ca firul sa nu se intinda complet. Lansarile lui sunt mult prea scurte pentru a ajunge cu musca in zona avatului pe care-l urmareste. Eram cu ochi pe el, urmarindui miscarile si ma gandeam cum sa-l fac sa reia exercitiile de lansare, cand dintr-o data la doar 25-30 cm de mal, la picioarele mele bate un avat. Eiiiii … asta este deja aroganta amestecata cu obraznicie din partea avatului … cat tupeu?!. Ma mut cu 10 m mai sus si lansez in asa fel incat musca mea sa dansez pe locul bataii anterioare. La sosire, tot in acel loc vazusem un alt atac si acum mizez pe faptul ca am dat de un avat fixat de un “loc al lui” si o rutina bine stabilita. Tin musca intre ape, adica intre curent si o zona in care apa este plina de curenti turbionari. Conformatia malului creeaza acest mic pool de vreo 3 m in lungime, unde probabil obletii de un deget i-si gasesc refugiul si putina odihna. Avatul are un loc bun de unde ii urmareste si cand acestia se aduna ii ataca prin surprindere venind din aval. Atacurile improasca apa pe mal, cu tot cu obletii marunti de 3-5 cm, intinand albeata nisipului.

Soarele se apropia de orizont si atat noi oamenii, cat si tot ce ne inconjura, era invaluit intr-o lumina rosie-portiocalie. Fara gramezile de peturi din boscheti, care au inceput asa usor, sa pocneasca, gramezile de nisip, tot felul de resturi de haine vechi si alte gunoaie ale activitatii umane, ar putea usor sa fie o “idila pescareasca”.

Dintr-o data simt muscatura brutala si in fractiunea de secunda urmatoare vad si aud atacul in apa. Bratul ce tine batul tasneste instantaneu in sus si se curbeaza intr-o intepatura la fel de brutala. Simt cum carligul a lovit gura cartilaginoasa a pestelui si am convingerea ca sa infipt bine acolo. Pestele tasneste in curent si cu ajutorul acestuia i-mi scoate tot firul si cativa metri de backing dincolo de inelul de varf al batului. Batul sus si culoarea de un verde-galbui fluorescenta a firului intinsa deasupra apei, nu scapa privirilor pescarilor din aval. Le vad in coada ochilor fetele alungite si pline de uimire, ce mie i-mi pun un zambet pe fata. Cei trei sunt rasuciti spre mine si urmaresc drilul cu pestele ce probabil nu depaseste 1,5-2 kg, dar care in curentul puternic face ca batul sa stea curbat si amenintator deasupra capului meu. Avatii nu au anduranta necesara sa creeze probleme prea mari dupa prima zvacnitura si banuielile mele se adeveresc in urmatorul minut. Nu mai are resurse de energie sa se mentina in curent si acesta il impinge catre mal. Blochez firul de manerul batului si incep usor manevrele de pompare reusind sa recuperez metru dupa metru de fir. Il vad si aud acum si pe Geo ce vine alergand in ajutor. Trag usor pestele pe malul nisipos. Il admiri in lumina soarelui rosiatic, in timp ce Geo soseste si el gafaind, cu un  zambet larg si fata inrosita de efortul alergari in adidasi prin nisip, zicand: “M-ai facut praf … l-ai luat. Ba ce frumos eeee.” Intradevar era frumos avatul cu solzii lui mari si argintii, aproape perfect plasati unul dupa celalt. Ii dau lovitura de gratie si caut un bat sa-l atarn fara sa-l pun jos pe nisip.

Ne asezam amandoi si bem apa. Intrebarile lui Geo se succed una dupa alta si sunt obligat sa descriu tot atacul, drilul, dar si preludiul. Ma urmareste si-mi soarbe cuvintele din gura, concentrat si vadit afectat pozitiv de explicatiile mele. “Nu credeam, drept sa-ti spun, ca ai sa reusesti sa pacalesti vreun avat.” Trec peste acest comentar fara sa-i dau o replica si il intreb daca a vazut reactia celorlati pescari, care acum lansau in tacere, cu o frenezie aproape caraghioasa. “Daaaaa, pai tocmai capetele lor intoarse catre tine mi-au atras atentia, cand ma pregateam sa fac o noua lansare” … spune Geo, cu o fata luminata de un zambet larg …” si de abia dupa o secunda doua de nedumerire, vad batul curbat si firul intins catre curentul din fata ta.” … continua el explicatia.

Ma roaga sa-i arat musca. Este o musca simpla, un streamer cu aripa legata dintr-o suvita de blana de iepure vopsita maro-roscat.

Un claxon se aude de undeva din spatele nostru si Geo sare in picioare spunand ca prietena lui a venit sa-l ia acasa, la o zi onomastica. Se indeparteaza cu pasi mari, in timp ce si eu ma ridic, apuc batul si incep din nou sa lansez. Fac niste lansari perpendiculare pe curentul puternic din fata mea si dau drumul la cate un metru de fir de pe mulineta intre lansari. Ma vad in gand in apele scandinave la pescuitul somonului si al pastravului de mare. Trec in revista unele din poolurile mele preferate, de pe cateva rauri norvegiene si suedeze. Dintr-o data o noua muscatura brutala exact in mijlocul curentului ma readuce la realitate. Intep! Raspunsul este o lovitura puternica de coada, suprafata de apa inspumata, completata de un zgomot de piatra aruncata cu forta in apa si firul plutitor dispare din nou dicolo de inelul de varf, plus inca 10 m de backing de data asta. Puterea curentului si directia in aval apucata de avat, fac ca dinstanta dintre noi sa devina aproape 35-40 de metrii. In acest moment aud vocea lui Geo in spatele meu: “Nooo, ca m-ai facut praf! Inca unul?”. Eu zambesc fara sa scot un cuvant. Procedura cu drilul se repeta. Dar nu doar ea ci si privirile fixe cu ochii holbati de mirare a pescarilor din aval. Cand, dupa ce ridic pestele din apa si-l tin in fata noastra sa-i admir frumusetea, ma uit spre cei trei pescari cuprinsi de agitatie, vad de fapt cum i-si strang sculele si in grup se indreapta spre sat. Cu toate ca inca soarele nu sa ascuns dupa tufisurile de pe malul opus, iar tantarii inca nu au iesit la supt de sange cald, domii pescari locali isi iau talpasita?! “Ma, astia pleaca de ciuda!” Concluzia lui Geo era plauzibila. Sau simtit probabil umiliti si iritati de oraseanul asta ciudat care indraznise sa vina pe teritoriul lor, sa faca “valuri” cu batul lui de muscarit. Numai atat si era de ajuns sa fie indignati, dar sa si prinda sub nasul lor doi avati frumosi aproape unul dupa altul, a fost mai mult decat au putut indura. Primul o fi fost din “norocul prostului”. Dar al doilea a pus capac. Nu putea sa fie doar noroc si asta ia derutat si umplut de invidie. Cand au trecut pe langa noi, toti trei priveau la ceva, probabil nedefinit, dar foarte interesant, in partea opusa sa nu fie nevoiti sa ne suporte privirile.

Geo si prietena lui se indreapta spre masina. In mana stanga, Geo poarta atarnat primul avat prins de mine, pe care din cand in cand il ridica in fata lui si zice ceva de nainteles. Amutesc si ultimele sunete iscate de pietricele ce se inghesuie scrisnind sub greutatea pasilor.

Ramas singur, stau cu sticla de apa in mana si admir apusul de soare in linistea serii. Cativa pescarusi zboara desupra apei pana ii pierd din vedere. Latratul domol al unui caine in departare si cantatul greirilor ma fac sa-mi aduc aminte de serile vacantelor de vara din copilarie, petrecute pe malul Muresului. Prundisurile erau curate si in afara de crengi si trunchiuri de salcii doborate de apele involburate de primavara, Muresul nu aducea gunoaie si mii, probabil sute de mii de recipiente din PET, ca acum. In sufllet plang, de rana deschisa de peisajul de azi. Imaginea prundisurilor, cu mirosul lor specific de “umed de mures” ce-mi este tatuata in gena, devine din ce in ce mai “ingalbenita” de vreme, ca un film mut al anilor de la inceputul secolului trecut. Aceasta amintire ma face sa ma simt batran si trecut. Sunt singur in lumina violacee acum, a asfintitului de soare, la fel cum acum 40 de ani ramaneam ultimul din gasca de pe strada iesita la pescuit de obleti. Ma fascina, ca si acum, sa urmaresc pasarile si gazele, ce dupa o zi in care de teama sa nu fie prajite de soarele neiertator al miezului de vara, stateau ascunse prin boschetii de pe maluri. Atunci ca si acum, parca revigorate de adierile vantului de seara, au pornito la o plimbare dealungul si latul Muresului.

Gandurile mele sunt purtate de aripile visului spre taramuri inchipuite dar si amintiri. Vad foc de tabara, aud cum vreascurile trosnesc si simt miros de peste copt pe bete infipte in jurul flacarilor ce danseaza la muzica raului turcoaz. Fete cunoscute, luminate in tonuri de rosu, rad si soptesc povestea zilei. Viata de pescar, acolo, atunci si acum, aici. Luna apare o data cu liliecii ce cu zecile vaneaza prin forfota de aripi zumzaitoare ce sa format desupra apei Muresului.

Ma simt ca “ultimul mohican”.

Flyfishing, Locuri

About the author

Privesc obsesiv la tot ce misca in ecosistemul unui rau. Ochii mi se umplu de lacrimi, la fiecare reintalnire cu Regina Nordului. Toxicoman irecuperabil, ma droghez cu doze cosiderabile de fly fishing zilnic. Nu stiu tot si nici nu ma intereseaza sa stiu. Dar un lucru il stiu cu siguranta, ca nimic pe lume nu poate fi mai divin, decat o apa turcoaz, un bat de doua maini, un fir WF lansat transversal pe rau, un forfac Int., o musca conceputa si legata de mine la capatul forfacului si asteptarea/speranta/visul ce ma acapareaza, ca un pastrav de mare sa se lase ademenit. Iar daca mai am si un prieten de suflet cu mine in jurul focului de tabara, gandul mi se indreapta spre Dumnezeu si-i multumesc.

27 Responses to “Din nou pe Mureș, la avat”

  1. Name says:

    salutari si viata lunga ultimului mohican!

  2. Ghenadie says:

    in curand o sa ramanem doar cu amintirile partidelor de alta data… sunt din ce in ce mai multi hrapareti si tot mai putini “mohicani” … sanatate si partide frumoase !

    • Petru says:

      si tie la fel! schimbarea este la indemana noastra. problema este sa intelegem ca nu putem produce o schimbare fara sa ne unim. 🙂

      • remus says:

        si ce putem face? ma doare inima cand vad raurile jupuite … gigeii de la mediu cred ca-s autisti

        • Petru says:

          nu am un raspuns absolut. dar sunt convins ca DACA dincolo de filozofi personale, egoism, convigeri politice, culoarea ochilor si ce dialect vorbim, TINTA devine un “Vis Comun” si ne unim in jurul lui … se va produce si schimbarea. 🙂 zimi ca sunt un naiv, dar eu nu te cred. viziuni comune au schimbat deja lumea in care traim!

          • avatar
            remus says:

            poate ar trebui facut o petitie sau ceva ? sa o semnam aci pe sait. daca ai vreo idee zi-o …

  3. Remus says:

    mures, mures apa lina …
    du-ma in tara straina …

  4. Petru says:

    eu zic ca trebuie inceput cu viziunea. hai sa contribuim toti la o viziune iFish. daca avem o viziune putem decide mai apoi si metodele ca viziunea sa se transforme in realitate. dar mai intai sa incercam sa definim unde vrem sa ajungem. 🙂

  5. remus says:

    eu m-as multumi cu o intoarcere in timp cu 30-40 de ani cand raurile aveau cel putin albie

    • Petru says:

      bun. dar aceasta reantoarcere in timp presupune o serie intreaga de masuri. care rauri? cum? ce metode de abordare? … si mai ales cum va arata cand vom ajunge acolo. transforma gandurile in text. textul il punem undeva la comun sa-l putem toti citii. compunem un document comun “viziunea iFish”.

  6. remus says:

    prima data trebuie aruncata o galeata de apa rece pe cluburile care administreaza raurile si care au ditamai platformele electorale. te duci la cluburi gen AJPS cluj si pe langa taxa anpa si taxa lor mai trebuie sa cumperi fortat lucruri de la energofish ( am facut stanga-nprejur si nu am mai platit nimic). si cred ca trebuie sa luam o forma cat mai oficiala ca sa te bage cineva in seama

    • Codrut iFish says:

      Remus, plateste anpa (30 de lei), trimiti copia chitantei + plic timbrat autoadresat si iti vine acasa. Fa o adresa catre anpa si atentioneaza-i ca cei de la ajvps cluj percep taxe suplimentare si te obliga sa mai cumperi si marfa. ordinul ministerului este clar, nu au voie sa perceapa taxe suplimentare pt eliberarea permisului Anpa. Du-te pe site lor http://www.anpa.ro si te lamuresti.

  7. remus says:

    Am platit taxa ANPA direct la ei si i-am sesizat prin telefon de afacerile AJPS dar cand esti unu singur nu-si bate nimeni capul. Nu e prost cine cere, e prost cine da. Treaba lor cu taxele lor, probleam e ca ei administreaza Somesul Mare de la intrare in judet pana la unirea cu Somesul Mic . Si nu par interesati de el desi e sapat in draci

  8. romulus says:

    Frumos scris, astept sa apara si celalalt actor principal in partida de pescuit, musca, simplitatea ei asa cum spui tu poate ascunde multe secrete, deslusite de cei ce au ochii sa vada si minte sa inteleaga

    • Cezar Barbu says:

      Frumos si trist in acelasi timp….sunt locuri altadata feerice,acum pline de pet-uri si n gunoaie…de fiecare data cand merg pe Bicaz m-apuca jalea.Nici diriguitorii nu fac legi care sa intre in acord cu realitatea,jaful si mizeria sunt la ele acasa,ignoranta crasa iar despre noi pescarii ce sa mai zic…foarte dezbinati,nu ne cunoastem…sau sustinem suficient interesele,de cele mai multe ori suntem egoisti,foarte putini impartasind novicilor din tainele breslei…

  9. Petru says:

    Daca crezi ca este nevoie, incercam atunci sa o facem sa iasa la lumina spre a fi admirata si asimilata. O musca cu intre 3 si 7-8 momente de legare nu poate fi complicata, cand este vorba de un streamer. Ca am construito sa fie o musca de “profil” – adica o musca la care amprenta de umbra si miscare, este sa zicem “secretul”. Exista asemenea muste pe net cu sutele. 🙂
    Dar sigur, am sa o leg in cateva modele pentru a o prezenta eventualilor interesati.

  10. romulus says:

    Multumesc si astept cu nerabdare

  11. Petru says:

    M-ai pus pe ganduri. Voi incerca sa dezvolt putin subiectul “muste de profil”. Am si inceput sa scriu cateva idei ce instantaneu au inceput sa apara in minte mea. In multe, chiar pot spune “in situatii majoritare”, pestele rapitor este instigat sa treaca la actiune, doar de profilul, unduirea si “pulsatiile” pe care streamerul (musca uda) le produce in evolutia ei printre curentii raului. (cu mici modificari este valabil si in apa statatoare) Timpul avut la dispozitie (trecerea prin conul vizual) nu-i permite sa observe detaliile legate de culoare si alte ‘fineturi” pe care noi ne straduim sa le includem in musca, in dorinta de a o face cat mai atractiva. Sunt ferm convins ca majoritatea acestor detalii din componenta mustelor sunt doar pentru ochii pescarilor si increderea cu care acestia pescuiesc musca. 🙂

  12. gabie says:

    frumos

  13. Codrut iFish says:

    Si intre timp au aparut mustele de panoplie si fara de glorie. Flytying-ul este o arta care a devenit atat de abstracta incat nu mai are nici o legatura cu pescuitul in sine. Iar Gheonoaia asta devine mai sifilitica pe zi ce trece incat in momentul in care un incepator incearca sa se documenteze si ajunge sa citeasca niste texte lipsite de continut, mercantile, laudative frizand pupincurismul si fara exemple concrete (capturi, poze + locuri + musca si restul de echipament) isi ia campii si spre binele lui, in cele din urma, renunta. Ma gandesc ca poate reusim, la un moment dat, sa schimbam ceva. Food for thought.

    • Cezar Barbu says:

      Nici ca se putea o descriere mai realista a fenomenului pescaresc comercial…la scula ma refer.Cacofonia e intentionata la adresa celor care vand…iluzii !La cat de complex si relaxant e pescuitul,unii transforma flying-ul in curs academic…fie la ei!Batranii nostri pescuiau…si-aveau si ce pescui.Noi,vorba veche”teoria ca teoria insa practica te omoara…”Si batranul carturar Coresi zicea ca valoreaza mai mult un cuvant spus pe inteles decat o mie de cuvinte”pre alta limba”…Am zis!

  14. Petru says:

    … ehhh … putem face multe. Sigur ca ca putem! 🙂

    • Codrut iFish says:

      Asa cum am spus mai sus, “ma gandesc ca poate, reusim la un moment dat, sa schimbam ceva”. Intre a face ceva și a schimba ceva este o diferență astronomică.

      • Petru says:

        Ehhh … nu mai fi att de provocativ! 🙂 Dar hai ca ma prind in “hora” pe care ai pornito si spun … Dar Codrut, pentru a “schimba ceva” … trebuie sa “faci ceva” care sa duca la “schimbare”. Dar aici ma refer nu la a schimba total ci la accentua, a sublinia ceea ce noi consideram ca este de fapt important si poate ajuta la promovarea unei preocupari ce duce la o abordare mai larga si accesibila (normala) a fly fishingului. De asemenea nu sunt de acord ca “… au aparut mustele de panoplie si fara de glorie”. Ca unii leaga si muste ce sunt menite sa incate ochii celor ce le privesc, nu trebuie sa fie in sine ceva de “urat”. 🙂

        • Codrut iFish says:

          Petru, mă refeream la flytying vis a vis de începatori. La nimic altceva. Nu am nimic cu muștele de pus in rama ba chiar mai mult, imi si plac. Nici era vorba de ele ci de gramada de fantasmagorii aparute pe piata, atentie, deci la vanzare, care nu folosesc la nimic decat eventual să te uiți la ele. Termenul de muște de panoplie a fost o comparație, să zicem literară. Hai la pescuit, avem de experimentat și promovat lucruri noi. Timp si sănătate să avem.

Leave a Reply