Clean de Criş

28 Aug, 2012 |

Crişul Alb la câţiva kilometri est de Chişineu-Criş. Maluri abrubte şi vegetaţie aproape impenetrabilă

Crişul alb este un râu pe care atunci când îl vezi pentru prima oară şi nu-i ştii poveştile pescăreşti, ai tendinţa să-l ignori. Dar vai ce greşeală! Apele Crişului Alb ascund scobari, cleni, avaţi, somni, ştiuci, platici şi crapi.

Râul are caractere diferite pe lungimea lui. De la Ineu în sus spre Vârfurile, prundişurile ce apar după o cotitura a râului, repezişuri peste funduri bolovănoase, alternează cu zonele line în care pe maluri lutoase vegetaţia este aproape impenetrabilă. Apa lui se colorează rapid de la o furtună de vară şi trebuie să treacă câteva zile pană ea devine din nou clară. Pe Crişul Alb mi-a fost dat să admir pentru prima oară, bancuri de scobar, ce pe fundul pietros, erau la păscut de alge. Burţile argintii sclipeau intermitent, semnalizându-le prezenţa, ca girofarurile intr-o coloană prezidenţială.
Pentru mine, avaţii şi clenii Crişului Alb sunt cei ce mă atrag ca un magnet, ca cel puţin de 8-10 ori să-i vizitez malurile, în fiecare an. Fiind un râu îngust, când apa este limpede, este greu sa te faci nevăzut pentru sutele de perechi de ochi ce ţin malurile sub supraveghere. Mai ales cleanul devine extrem de greu de pacălit. Zicala că acesta are “un ochi în fiecare solz” este mai evidentă aici ca ori unde altundeva pe apele pe care am pescuit.
Dacă stai ascuns şi nemişcat, având răbdare suficientă să astepţi, clenii Crişului Alb vor trece pe sub ochii tăi şi mare-ţi va fi mirarea să constaţi ce exemplare sănătoase, dincolo de graniţa celor 1000 de grame, îţi va fi dat să admiri. Accidental, când apa este tulburată de vreo aversă locală în amonte, poţi avea şansa, ca din când în când să te lupţi cu aceşti cleni viguroşi. Când apa este limpede, aceste exemplare mari sunt extrem de greu de păcălit. Ei… sigur că pot fi păcăliţi până la urmă, dar este nevoie de pricepere, răbdare şi multă, multă îndemânare. De ce spun asta? Cu musca artificială, lansările trebuie să fie ca la carte. Puse cu grijă, lansările trebuie “așezate” fără zgomot, iar musca trebuie să se “coboare” ca un fulg pe luciul de apă. Forfacurile trebuie sa fie subţiri, sub 0,10, ca să ai vreo şansă, pe o apa limpede şi o zi însorită. Că păcăleşti nişte “pălmaşi” nu înseamană că şi clenii cei mari vor ataca muştele trimise de tine să-i ademenească. Cei ce vor avea curiozitatea să încerce şi consecvenţa să treacă dincolo de nereuşitele eminente ale pionieratului pe această apă, vor fi până la urmă victorioşi. Satisfacţia este extremă, când dupa ore şi ore de încercări, până la urmă reuşeşti să vezi cum un clean, ce te face sa-ţi tremure atât genunchii cât şi mâinile de emoţie, se apropie încet şi tacticos de musca ta şi o culege de pe apă. Când spatele te va durea, din cauza poziţiei incomode în care te-ai plasat, prin şi pe sub jungla de boscheţi de pe mal, când picăturile de sudoare vor curge de pe frunte, din cauza încordării fizice, când ochii te vor durea din cauza concentrării să vezi dincolo de lentilele ochelarilor polaroizi, când după multe muşte lăsate prin crengile boscheţilor şi copacilor de pe mal, în sfarşit, firul îţi va fi smuls cu brutalitate dintre degete şi peştele tâşneşte spre adâncurile Crişului Alb, încovoind baţul, vor urma alte pericole ce va trebui să le depaşeşti ca pâna la urmă să poţi cântări în mână greutatea unui asemenea clean. Rădăcinile copacilor de pe mal alcătuiesc labirinte pe unde clenii se simt acasă. Alţi copaci, doborâţi de viiturile primaverii, sunt şi ei tot atea obstacole de trecut până când vei aduce peştele la gura minciocului. Deci peşte înţepat nu înseamnă automat şi peşte prins. Dar când ai reuşit să învingi toate aceste obstacole, cu inima cât un purice şi ochii lipiţi de forfacul subtire, întins aproape de graniţa de rupere, aduci peştele spre mincioc, iar plasa lui învăluie corpul cleanului, atunci, doar atunci ochi se vor îndrepta catre cer şi o bucurie imensă îţi va cuprinde tot corpul. Strigătul de victorie nu va fi unul teatral, pentru ochii şi urechile celorlaţi pescari, ci va fi unul ce-ţi va scăpa necontrolat, un sunet pe care nu-l vei recunoaşte şi care va duce în departare vestea biruinţei. Sângele îţi va inunda obrajii, palizi pana atunci, de emoţia şi concentrarea maximă, iar o căldură plăcută va relaxa toţi muşchii din corpul tău. Toate nereuşitele de până atunci vor dispărea din memorie ca un nor de fum luat de o rafală de vânt. Acolo pe mal vei sta acum cu ochii aţintiţi asupra peştelui învins. Decizia corectă este să-l returnezi în apele Crişului Alb. Dar am înţelegere pentru cei ce nu vor putea să se despartă de cleanul ce va însemna în momentele acelea, ce înseamnă o medalie olimpică, pentru un atlet. Cum poţi să returnezi o medalie olimpică după ce ai muncit din răsputeri pentru ea?

Cecilia lansând voblerul către o aventură nebănuita, încă

„Ce vobler să pun?” mă întreabă Cecilia. „A venit momentul potrivit pentru cel pe care de atâtea ori ai vrut să-l agăţi la capătul firului, doar că îţi plăcea ţie culoarea. Cel portocaliu fluorescent cu galben. Apa este încă tulbure, spre limpezire. Culoarea asta este mai vizibilă acum, acolo în andâncurile Crişului, în lumina slabă a serii.” Cecilia se bucură ca un copil care în sfârşit se poate folosi de jucaria primită de Moş Crăciun. „Nu pleca! Spune-mi unde să pescuiesc, că nu ştiu.” A venit timpul să-i dau prima lecţie mai serioasă în „cititul apei unui râu”. Ne apropiem împreună de Criş şi ne lăsăm pe vine. Cu vârful băţului ultra-light, indic pe suprafaţa apei zonele ce trebuie luate în considerare. „Vezi acolo pe miljloc marginea aia de curent?” „Da o văd!” „Perfect! Acea margine delimiteaza doua zone în acest pool. Zona mai liniştită ce se află în golful acesta mare dinspre malul nostru şi curentul principal, ce este dincolo, catre malul opus. Peştii, nu sunt proşti. Ei instinctiv, caută în permanenţă să acumuleze cât mai multă energie, hrănindu-se, dar şi să facă economie de energie, căutând zone cu un curent mai slab. Clenii şi avaţii, pândesc în aceste zone mai liniştite, bancurile de obleţi ce se concentrează şi ele pe lângă acea margine de curent. Obleţii ies din când în când în curent şi ciugulesc tot ce râul le aduce la vale. Aşa ca tu ar trebuii în permanenţă să lansezi voblerul ca el să treacă prin aceste zone de pândă şi hrănire. Din când în când, dacă te plasezi, uite acolo pe acea porţiune dreaptă de mal, poţi ţine destul de uşor voblerul, de-alungul marginii de curent. Adică între ape.” Exemplific cele spuse şi lansez de cateva ori. Indic Ceciliei „hot-spoturile” şi cedez băţul, îndemnand-o să înceapă să pescuiască.

Întors la maşină, continui să montez băţul de #5. În cutia de muşte lipsesc cele, care la fel cu voblerul Rapala de 5g, pe care Cecilia la agaţat la capatul firului, ar fi de o culoare mai „vizibilă”. Ma hotărăsc să folosesc un Zonker din blană de iepure neagra. Are 6-7 cm lungime legat pe un cârlig streamer de #6. Verific forfagul să nu aibă noduri nedorite şi leg musca. Agăţ musca de unul din inelele baţului şi depun întregul echipaj pe maşină. Strangeam huse şi tubul baţului de fly, când … „Petruuuu! Ojjjj… vaiiii … nu pot să ţin băţul, mi-l smulge din mână!” Alerg către Cecilia, pe care nu o văd, dar pe care o aud cum se tânguie. Ajung la mal şi o văd cum stă încordată şi se „ţine” îndârjită cu ambele mâini de băţul care acum este periculos de curbat. „Ai slăbit frâna mulinetei?” „Care frână?”… vine raspunsul. Sar de pe mal, aproape de Cecilia şi rapid slăbesc frâna. Imediat, băţul se mai destinde iar firul, acum eliberat, alunecă printre inele acompaniat de ţârâitul frânei. Peștele iese din curentul principal şi se plasează mai aproape de mal nostru. „Strânge uşor frâna, o jumătate de tură şi începe să mulinezi.” …ii spun Ceciliei. Ea se supune şi începe să mulineze uşor. Peştelui nu-i convine şi începe să se împotrivească din nou cu mai multă îndârjire. „Vai ce tare zmuceşte!” … zice Cecilia. „Aproape că-mi zmulge baţul din mâini. Mă dor încheieturile deja.” Mă fac că nu aud. „Ţine băţul sus şi continuă să mulinezi uşor. Doar aşa menţii o presiune constantă. Ăsta trebuie obosit ca lumea că este un exemplar mare.” Au trecut primele cinci minute de dril şi nu remarc nici un semn ca peştele, pe care încă nu l-am văzut, ar începe să dea semne de oboseală. Apa rece, este încă bine oxigenată, aşa că va dura până când o să-l putem aduce la mal. Mincioc nu avem, aşa că va trebuii să găsesc o porţiune de mal, unde voi putea coborî până lângă apă. Malul este de pământ şi cu ploile din primavara aceasta, este bine îmbibat cu apă. Simţi cum cedează sub greutatea ta. Te afunzi încet. Iarba crudă şi deasă crează totuşi o platformă, ce împiedică, ca picioarele să se scufunde în noroi. Nu va fi uşor să gasesc un loc în care să pot coborî până lângă apă, să apuc peştele cu mâna. „Mai strânge frâna o tură… îi spun Ceciliei… şi continuă să mulinezi. Te descurci foarte bine! Te-ai prins şi singură cum trebuie să te lupţi cu peştele.” A trecut un sfert de oră şi văd cum firul se scurtează, iar zmuciturile peştelui sunt mai slabe. „Dă-mi băţul mie.” Preiau ostilităţile. Simt imediat că peştele este suficient de obosit să pot să-l aduc unde vreau eu. Mai strang frâna o tură. Cobor pe zona pe care am „ochito” mai devreme şi pun degetul aratator pe tambur. Trag peştele spre suprafaţa şi-l văd pentru prima oară. „Clean! … şi încă ce mai clean. În mod sigur, peste kil.” După încă câteva volte, executate mai greu de clean, acesta se lasă pe o parte. Îl trag imediat spre mal şi reuşesc să-l apuc cu mâna stângă. Mă îndrept şi imediat simt cum bucata de pământ pe care stau o ia spre apa Crişului. Ajutându-mă de coate şi genunchi reuşesc să scap de o baie nedorită. Continui urcusul, pana ies din albia râului şi depun peştele în iarbă. Cecilia ajunge şi ea. „Vai ce clean mare!” O felicit şi o sărut pe obraz. „No, azi ai trecut în randul pescarilor adevărați. De azi eşti o adevărată pescăriţă! Ai în palmares un clean trofeu, pe care în proporţie de 95% l-ai prins singură.” Cecilia râde şi faţa i s-a înroşit de plăcere. Adrenalina răspândită în întregul ei corp o fac să fie aşa. „Muşcătura a venit din senin. Poooc! … şi era să-mi zboare baţul din mâini. Vai ce se mai luptă clenii ăştia mari. Ce putere extraordinară au.”

Clean de Criş

Mă simt extrem de mulţumit. Cecilia, care în orice face, vrea ca totul să se petreacă atunci, pe loc, a avut o răbdare de fier, ce mă face să o admir. Pescuieşte de un an şi jumătate. A prins stiuci de circa 2-3 kg, cele mai mari, bibani şi „clenuţi”. Nu s-a plâns nici o dată că nu prinde. Dar toate aceste capturi de până acum, nu pot fi comparate cu acest „clenoi” luat la ultra-light. De data asta a fost o bătălie adevărată, nu glumă. A rezistat şi încet, dar sigur, a deprins din mers cum trebuie să procedeze, pentru a para toate încercările cleanului de a scăpa. Curentul era puternic şi cleanul năbădăios. Sunt mândru de ea şi mă bucur de momentul acesta de satisfacţie pescărească pe care îl traieşte acum din plin. Un moment pe care nu-l va uita nici o dată.
O seară de mai răcoroasă pe malurile Crişului Alb, la est de Chişineu-Criş sa scris un nou capitol în viaţa mea şi a Ceciliei. Reuşita ei este deopotrivă şi a mea.

44 de centimetri!

Luaţi fetele, prietenele şi soţiile la pescuit şi puneţi-le un baţ ultra-light în mână. Acordaţi-le importanţa cuvenintă şi învaţaţi-le cu răbdare şi multă întelegere, să pescuiescă. Vă vor pune milioane de întrebări, ce pentru voi sunt lucruri simple şi de la sine înţeles. Gasiţi în voi rabdare, dar şi mult entuziasm să le răspundeţi. Merită, vă garantez. Prezenţa fetelor şi femeilor pe malul râurilor şi lacurilor, va face ca pescuitul sportiv să fie o sarbătoare şi nu o competiţie permanentă. Ele ştiu să aducă pe malul apei culoare. Prezenţa lor pe malul apei ne fac şi pe noi bărbaţii să fim mai modeşti în aşteptări şi mai respectuoşi cu cei din jur. Pescuitul trebuie să devina o modalitate de a ne raporta la natură şi nu o vânătoare prin care să ne dovedim bărbăţia. Ea nu trebuie dovedită. Suntem bărbaţi şi femeile o ştiu asta. Trebuie să le dăm o şansă femeilor să se dezvolte şi să înflorească în preajma noastră. Nu au nevoie decât de un mic impuls şi o vor face. Rezultatul îi va uimi şi pe cei mai sceptici şi consevativi dintre bărbaţi.

O imagine ce ar trebui să fie din ce în ce mai frecventă pe malurile râurilor

Într-o seară de Mai, pe Crişul Alb, un clean luat la vobler mi-a dovedit, ceea ce bănuiam. Femeile pot şi ele şi merită cu prisosinţă să se bucure din suflet de reuşitele lor.

Locuri, Spinning

About the author

Privesc obsesiv la tot ce misca in ecosistemul unui rau. Ochii mi se umplu de lacrimi, la fiecare reintalnire cu Regina Nordului. Toxicoman irecuperabil, ma droghez cu doze cosiderabile de fly fishing zilnic. Nu stiu tot si nici nu ma intereseaza sa stiu. Dar un lucru il stiu cu siguranta, ca nimic pe lume nu poate fi mai divin, decat o apa turcoaz, un bat de doua maini, un fir WF lansat transversal pe rau, un forfac Int., o musca conceputa si legata de mine la capatul forfacului si asteptarea/speranta/visul ce ma acapareaza, ca un pastrav de mare sa se lase ademenit. Iar daca mai am si un prieten de suflet cu mine in jurul focului de tabara, gandul mi se indreapta spre Dumnezeu si-i multumesc.

33 Responses to “Clean de Criş”

  1. romulus says:

    Felicitari Cici, multi dintre noi nu intalnim prea des astfel de exemplar de clean .

  2. remus says:

    “Strigătul de victorie nu va fi unul teatral, pentru ochii şi urechile celorlaţi pescari, ci va fi unul ce-ţi va scăpa necontrolat, un sunet pe care nu-l vei recunoaşte şi care va duce în departare vestea biruinţei.”
    asta asa e100%

  3. remus says:

    Cat despre femei la pescuit … nu stiu ce sa zic… O avem pe mama ( careia i-am lasat batul sub paza 5 minute si a prins un clean de 1,5 Kg), o avem pe Ioana (de care nu mai e nevoie sa zic nimic) si acuma mai e Cecilia cu clean de 44cm. Daca vrei sa ramanem cu maruntisul in ape, instiga femeile la pescuit.

    • Codrut says:

      Colac peste pupaza sta faptul ca, de fapt, Ioana a inventat iFish.ro. Practic, este fondatorul primordial. Ea a pornit totul, ideea in sine, ganditul si gasirea numelui, rezervarea si inregistrarea lui toate la gandul ca aceasta jucarie “hâdă”, vorba lui Romi, ne va alătura într-un fel sau altul, cu toate riscurile de rigoare dar ne va face pescuitul mai frumos decat al altora. Ne mâncă viața muierile și noi nici nu ne dam seama la ce mijloace ajung sa apeleze. 🙂

    • gabie says:

      il avem si pe ghenadie, care a prins o stiuca de 6 kile.

  4. Petru says:

    @Remus … nu-i nimic, eu prefer sa vad fetele pe malurile raurilor si ma multumesc si cu palmasii luati la #2. 🙂

    @Romulus … am sa-i transmit urarile tale. 🙂

  5. Petru says:

    … apropo de pesti mari Romi. Sti ca pe Cici si acum inca o mai bantuie “ratarea” de pe “Fransmanen” din canionul raului pescuit inpreuna, acolo sus “de unde se agata harta”. A avut o prezentare “am agatat un bolovan” … “dar care la un moment dat sa zmucit de doua ori si a zburat voblerul in tufisurile de pe mal”. Am citato pe Cici. 🙂 … si acum cand mai povestim ma intreaba “oare ce o fi fost?” iar privirea-i ramane fixata undeva in peisaj, iar cu ochii mintii incearca sa sfredeleasca luciul de apa sa descopere ce era acolo si cum arata “namila” de ia inhatat voblerasul … am dat acest exemplu doar sa subliniez ca si fetele stiu sa viseze cu ochii deschisi uneori, tot la fel ca noi.

  6. romulus says:

    Acele amintiri se sterg greu, sau niciodata. Acelasi ,, Blestem ma urmareste si pe mine ,,acolo” pe un lac in ultima zi am avut un atac la un sedge mare, a luat firul tot, a luat si textilul si dupa o vreme s-a dezgatat. Musca o am pusa pe birou nu mai pescuiesc cu ea. Era pentru acel peste.

    Cat despre femei cateodata ne dau ,,lectii” si pe malul apei.
    Inca odata felicitari fetelor.

  7. Ghenadie says:

    felicitari, foarte frumos… pot spune ca stiu ce a simtit, amintirea fiind proaspata de vreo 10 zile, cand la UL a intrat un clenut mai rasarit… senzatia ar fi comparabila, pentru mine, cu cea data de “bunicutza” de 6 kg 🙂 si asta nu avea decat vreo 30-33 cm …

  8. Codrut says:

    Clenoc adevarat. Petru, daca se cronicizeaza… ai pus-o 🙂 Parca te vad ca pui si tu voblere si linguri in pomul de Craciun.

  9. Petru says:

    Codrut eu traiesc dupa deviza ca “daca o ia la vobler, il fac eu sa o ia si la musca”. Asa ca nu cred ca sunt in pericol! 🙂

    Romi … cele mai tari si persistente amintiri sunt tot cele ale pestilor pierduti. Nu le uitam, ca de fiecare data dimensiunile acestora tot cresc… si mai ales cand sunt si pestoi mari ca in cazul tau, cand brutalitatea atacului ne baga aproape intr-o stare de panica, adrenalina “fundamenteaza” in memorie fiecare detaliu, din zecime de secunda in zecime de secunda. 🙂

    Ghenadie … “fata” de UL se curbase la un moment dat in forma de “U” intors. Curentul considerabil al unei ape de primavara, adancimea si dimeniunea “clenoiului” au facut din intreaga istorie una memorabila si pentru mine … dar pentru Cecilia care pescuia de prea putin timp.
    Eu am un clean prins intr-o iarna la “larva” in anii ’80 pe Tarlung, pe langa Brasov, pe carlig de # 18 si forfag de 0,10 … 72 cm, ca trofeu de clean. Si aia o amintire de povestit la foc de tabara. 🙂 … si asta nu am spuso sa o eclipsez pe Cici.

  10. Codrut says:

    Colac peste pupaza sta faptul ca, de fapt, Ioana a inventat iFish.ro. Practic, este fondatorul primordial. Ea a pornit totul, ideea in sine, ganditul si gasirea numelui, rezervarea si inregistrarea lui toate la gandul ca aceasta jucarie “hâdă”, vorba lui Romi, ne va alătura într-un fel sau altul, cu toate riscurile de rigoare, dar oricum ne va face pescuitul mai frumos decat al altora. Ne mâncă viața muierile iar noi nici nu ne dam seama la ce mijloace ajung sa apeleze. 🙂

  11. gabie says:

    nu a fost rau.
    a fost adinc.

  12. gabie says:

    propun sa bagam, fiecare la interval, ratarea vietii.

  13. Petru says:

    Pai puneti mana pe tastatura si srieti. Dar eu nu le numesc ratari ci “A castigat pestele!”. Ca doar nu putem castiga doar noi de fiecare data. Nu critic doar propun. 🙂

  14. remus says:

    oho ce idee!

  15. gabie says:

    prin august 2000.
    lacul se numeste vija, pe riul bistrita de gorj.
    eram singur pe mijlocul lacului, intr-o barca ruseasca. pe la ora 12 mi-a intrat, la un toby abu, o bucata. mare.
    aveam un minciog imprumutat de la un prieten crapar. diametrul de 60 de cm. cind l-am adus la minciog, depasea cu capul si cu coada diametrul minciogului. din cauza ca n-a incaput din prima in minciog si ca era intepat in exterior, ancora s-a agatat de plasa minciogului ………
    apreciati voi cit avea un pastrav de peste 70 de cm.

    • Ghenadie says:

      in august? la ora 12,? cu o barca ruseasca ? ..Nu se poate Dom-le … cum spunea profesorul.. 🙂
      continuati voi

      😛

  16. Codrut says:

    Stop! Halt! Nazat! Ia pastrati voi povestle pentru un articol de iarna. Altfel, buna idee, dar moment nepotrivit. Urmeaza si gura sobei. Pana se termina sezonul, pana da gheata peste noi, go fuckin’ fishing! Avem noi timp de povesti, dupa.

  17. romulus says:

    Are dreptate Codrut , bun subiect Gabie

  18. pop daniel says:

    frumos clean,doamna sa tinut tare,asasa faca toate sotiile noastre-nu sa zica,iar mergi la peste iar pierzi vremea,dar cand prid se mira ce peste mare este pe bega

    • Petru says:

      Depinde de voi, sotii/prietenii, sa le treziti interesul. Fiti rabdatori si incurajatori. Nu criticati si mai ales nu incercati sa fiti expertii. 🙂 … este vorba de a le “infecta cu microbul”. Mai ales spiningul si PMA sunt stiluri mult mai acceptate de partea feminina. Nu trebuie sa puna mana pe viermusi si rame. 😉 Nu este nevoie nici de forta, ci de tehnica. Asa ca initiati campanii de promovare printre sotii si prietene… si reveniti cu info. despre activitatile voastre in acest sens. (… si avem autostrada intre TM si AR … asteptam provocari si propuneri de colaborari … eu cel putin va stau la dispozitie cu ce pot, sa va ajut)

  19. D_ali says:

    Noh, a venit iarna…:)
    So, deapana mama! 🙂
    (“Marile ratari” sau “Chestele invingator prin K.O.” 🙂
    Stima domnilor!

  20. manu says:

    abia acuma am vazut articol(am fost putin emotionat 🙂 ),eu pescuiesc in aceste locuri de peste 20 de ani,stau la 13 km distanta…

  21. Petru says:

    Sa inteleg ca te-a surprins placut ce ai citi? Ti-am scris “de-acasa” cum se zice? 🙂

  22. manu says:

    @Petru
    nu neaparat de ce am citit…ci de faptul ca a-ti pescuit,si mai mult a-ti scris un articol de aceasta zona,nebagata in seama de multi pescari din Arad…
    sa vedeti ce locuri salbatice si nepescuite sunt mai in sus,locuri pe care nu le poti “calca” numai din barca…eu in fiecare an fac de vreo 2-3 ori acest traseu…si pesti sunt pe masura peisajelor 🙂
    stima,

  23. Petru says:

    Anul asta am sa incerc sa cobor si eu raul cu caiacul. Mi-am propus acest lucru de mult dar nu mi-a iesit. Dar sunt de acord cu tine ca pe Cris sunt locuri excelente de pescuit pentru cei ce cu rabdare le cauta. … si ar fi bien sa ramana asa. Crisul este un rau foarte valoros din acest punct de vedere. Ar fi si mai valoros daca ar fi exploatat cu intelepciune.

    Cea mai mare provocare pentru un pescar pe Cris este sa prinda peste cand apa este limpede. Ei cate privir nu s-au uitat dupa mine cand m-au vazut lansand muste artificiale clenilor de pe Cris. Cat de uimiti erau cand vedeau ca eu prind si ei “ba”.

    Faptul ca pe Cris nu se inghesuie pescarii aradeni, pe mine nu ma deranjeaza. Dimpotriva!
    Am vazut un film pe o televiziune locala despre pescuitul pe Cris. M-am bucurat pe undeva ca au prins doar doi clenuti. 🙂

    In sezonul asta am propus colegilor iFish sa org. o tabara iFish pe Cris. Poate ne vedem si cu tine cu aceasta ocazie. Dar daca vi prin Arad … da-mi un semnal ca-mi face placere sa mai discut Cris, la o “cafa”. 🙂 Numai bine … si clipe frumoase pe malul Crisului.

  24. manu says:

    mda,ai dreptate,nici pe mine nu ma deranjeaza ca nu-i foarte pescuit 🙂 …eu cele mai multe partide de pescuit le am pe crisuri (alb si negru)
    crisul alb il cunosc foarte bine,l-am pescuit pe absolut toata lungimea lui de la Ineu pana la iesirea din tara(Varsand),insa cel mai mult unde imi place,portiunea care ii cea mai salbatica(inaccesibila de pe mal pe km intregi),unde ar fi cel mai reusit,zic eu,sa faceti o expeditie o sa v-o zic in particular 🙂 ,daca o fi sa vorbim…motivul e simplu:doresc sa ramana asa
    eu in Arad ajung aproape in fiecare zi…nu stiam ca sunte-ti din Arad,crede-am ca sunteti din alta zona 😕

Leave a Reply